Luca 8

Capitolul 8.

8 ¹La scurt timp după aceea, a străbătut cetăți și sate, propovăduind și vestind vestea bună a Împărăției Tatălui nostru. Cei doisprezece erau cu el, ²și câteva femei vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, ³și Ioana, soția lui Cuza, administratorul lui Irod, și Susana, și multe altele, care îi sprijineau din averile lor.

⁴Pe când se aduna o mare mulțime și veneau la el oameni din fiecare cetate, le-a vorbit printr-o pildă:

⁵„Un semănător a ieșit să semene. Pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum, a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat-o. ⁶Altă sămânță a căzut pe stâncă și, când a răsărit, s-a uscat, fiindcă nu avea umezeală. ⁷O parte a căzut în mijlocul spinilor, iar spinii au crescut împreună cu ea și au înăbușit-o. ⁸Altă sămânță a căzut pe pământ bun, a crescut și a făcut rod însutit.” Spunând acestea, a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.”

⁹Ucenicii lui l-au întrebat ce înseamnă pilda aceasta.

¹⁰El a zis: „Vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele Împărăției Tatălui nostru; ceilalți le primesc în pilde, pentru ca «văzând să nu vadă și auzind să nu înțeleagă.»”

¹¹„Iată ce înseamnă pilda: Sămânța este cuvântul Tatălui nostru. ¹²Cei de lângă drum sunt cei care aud; apoi vine diavolul și ia cuvântul din inimile lor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiți. ¹³Cei de pe stâncă sunt cei care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar nu au rădăcină; cred pentru o vreme, iar în vremea încercării cad. ¹⁴Sămânța care a căzut între spini sunt cei care aud, dar, pe când își văd de drum, sunt înăbușiți de grijile, bogățiile și plăcerile vieții și rodul lor nu ajunge niciodată la coacere. ¹⁵Dar cea din pământul bun sunt cei care, auzind cuvântul cu o inimă cinstită și bună, îl păstrează cu tărie și aduc rod prin răbdare.”

Lumina care nu poate fi ascunsă

¹⁶„Nimeni nu aprinde o candelă ca s-o acopere cu un vas sau s-o pună sub pat, ci o așază pe un suport, ca cei care intră să vadă lumina. ¹⁷Căci nu este nimic ascuns care să nu fie dat pe față și nimic tainic care să nu fie cunoscut și scos la lumină. ¹⁸Luați seama, deci, cum ascultați, căci celui ce are i se va da mai mult, iar de la cel ce nu are se va lua chiar și ce crede că are.”

Familia Tatălui nostru

¹⁹Mama și frații lui au venit la el, dar nu puteau ajunge până la el din cauza mulțimii. ²⁰I s-a spus: „Mama ta și frații tăi stau afară și vor să te vadă.”

²¹Dar el le-a răspuns: „Mama mea și frații mei sunt cei care ascultă cuvântul Tatălui nostru și îl împlinesc.”

Isus poruncește furtunii

²²Într-o zi, el și ucenicii lui s-au suit într-o barcă. El le-a zis: „Să trecem pe celălalt mal al lacului.” Și au pornit.

²³Pe când pluteau, el a adormit. O vijelie s-a abătut asupra lacului; barca se umplea de apă și erau în primejdie. ²⁴L-au trezit, zicând: „Stăpâne, Stăpâne, pierim!” El s-a sculat, a mustrat vântul și apele învolburate; acestea s-au potolit și s-a făcut liniște. ²⁵El i-a întrebat: „Unde vă este credința?” Înfricoșați și uimiți, și-au zis unii altora: „Cine este oare acesta? El poruncește chiar și vânturilor și apei, iar ele îl ascultă.”

Un om eliberat de Legiune

²⁶Apoi au plutit spre ținutul gerasenilor, care este în fața Galileii. ²⁷Când a pășit Isus pe uscat, l-a întâmpinat un om din cetate care era stăpânit de demoni. De multă vreme nu purta haine și nu locuia într-o casă, ci printre morminte. ²⁸Când l-a văzut pe Isus, a strigat, a căzut înaintea lui și a zis cu glas tare: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te rog, nu mă chinui!” ²⁹Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din om, fiindcă de multe ori îl apucase; și, deși era păzit și legat cu lanțuri și cu obezi, el le rupea și era mânat de demon în pustie.

³⁰Isus l-a întrebat: „Cum te cheamă?” El a zis: „Legiune”, căci în el intraseră mulți demoni.

³¹Și îl rugau să nu le poruncească să se ducă în adânc.

³²Acolo, pe coasta muntelui, pășea o turmă mare de porci. Demonii l-au rugat să le dea voie să intre în porci, iar el le-a dat voie. ³³Atunci demonii au ieșit din om și au intrat în porci, iar turma s-a repezit de pe râpă în lac și s-a înecat.

³⁴Când au văzut ce se întâmplase, porcarii au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. ³⁵Oamenii au ieșit să vadă ce se întâmplase. Când au ajuns la Isus, l-au găsit pe omul din care ieșiseră demonii șezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și cu mintea întreagă — și i-a cuprins frica. ³⁶Iar cei care văzuseră le-au istorisit cum fusese vindecat cel ce fusese stăpânit de demoni. ³⁷Atunci tot norodul din ținutul gerasenilor l-a rugat să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El s-a suit în barcă și s-a întors. ³⁸Omul din care ieșiseră demonii îl ruga să-l lase să rămână cu el, dar Isus l-a trimis înapoi, zicând:

³⁹„Întoarce-te acasă și istorisește cât de mult a făcut Tatăl nostru pentru tine.” El a plecat și a vestit prin toată cetatea cât de mult făcuse Isus pentru el.

Vindecată și înviată prin credință

⁴⁰Când s-a întors Isus, mulțimea l-a primit cu bucurie, căci toți îl așteptau. ⁴¹Un om numit Iair, fruntaș al sinagogii, a venit și a căzut la picioarele lui Isus, rugându-l să vină în casa lui, ⁴²căci avea o singură fiică, de vreo doisprezece ani, care era pe moarte. Pe când mergea Isus, mulțimile se îmbulzeau în jurul lui. ⁴³O femeie suferea de doisprezece ani de o scurgere de sânge; își cheltuise tot ce avea pe doctori, dar niciunul n-o putuse vindeca. ⁴⁴Ea a venit pe la spate și s-a atins de ciucurele hainei lui, iar scurgerea ei de sânge s-a oprit pe loc.

⁴⁵Isus a zis: „Cine s-a atins de mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru a zis: „Stăpâne, mulțimile te împresoară și te îmbulzesc.”

⁴⁶Dar Isus a zis: „S-a atins cineva de mine, căci am simțit că a ieșit o putere din mine.”

⁴⁷Femeia, văzând că nu putea rămâne ascunsă, a venit tremurând, a căzut înaintea lui și a mărturisit în fața tuturor de ce se atinsese de el și cum fusese vindecată pe loc.

⁴⁸El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat; du-te în pace.”

⁴⁹Pe când vorbea el încă, a venit cineva din casa fruntașului sinagogii și a zis: „Fiica ta a murit; nu-l mai supăra pe Învățător.”

⁵⁰Dar Isus a auzit și i-a răspuns: „Nu te teme; crede numai, și va fi mântuită.”

⁵¹Când a ajuns la casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu el, în afară de Petru, Ioan, Iacov și tatăl și mama copilei.

⁵²Toți plângeau și o jeleau, dar el a zis: „Nu plângeți, căci nu este moartă, ci doarme.”

⁵³Iar ei au râs de el, știind că murise.

⁵⁴Dar el a luat-o de mână și a strigat: „Copilă, scoală-te!”

⁵⁵Duhul ei s-a întors și ea s-a sculat pe loc. El le-a poruncit să-i dea să mănânce. ⁵⁶Părinții ei au rămas uimiți, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui ce se întâmplase.