Luca 7

7 ¹După ce a terminat de spus toate acestea poporului, a intrat în Capernaum. ²Robul unui sutaș, la care acesta ținea mult, era bolnav și pe moarte. ³Auzind despre Isus, sutașul a trimis la El niște bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină și să-i vindece robul. ⁴Ajunși la Isus, L-au rugat stăruitor: el merită să faci acest lucru pentru el, ⁵căci iubește neamul nostru și el este cel care ne-a zidit sinagoga. ⁶Isus a mers cu ei. Era aproape de casă când sutașul a trimis niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te osteni—nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu. ⁷De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Dar spune un cuvânt și robul meu să fie vindecat. ⁸Căci și eu sunt un om pus sub stăpânire și am sub mine ostași. Îi spun unuia: «Du-te!» și se duce; altuia: «Vino!» și vine; iar robului meu: «Fă aceasta!» și o face.”

⁹Auzind acestea, Isus S-a minunat de sutaș, S-a întors spre mulțimea care-L urma și a zis: „Vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință atât de mare.”

¹⁰Iar când cei trimiși s-au întors acasă, l-au găsit pe rob sănătos.

Isus învie fiul unei văduve

¹¹La scurt timp după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain, împreună cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime. ¹²Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că era scos un mort—singurul fiu al mamei sale, care era văduvă—și o mare mulțime din cetate era cu ea.

¹³Când a văzut-o Domnul, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge.” ¹⁴S-a apropiat și S-a atins de sicriu; cei ce-l duceau s-au oprit, iar El a zis: „Tinere, ție îți spun, scoală-te!”

¹⁵Iar mortul s-a ridicat și a început să vorbească, și Isus l-a dat mamei sale.

¹⁶Pe toți i-a cuprins frica și Îl slăveau pe Tatăl nostru: „Un mare proroc s-a ridicat între noi!” „Tatăl nostru a cercetat pe poporul Său!” ¹⁷Și vestea aceasta despre El s-a răspândit prin toată Iudeea și prin tot ținutul dimprejur.

Ioan întreabă: Tu ești Cel ce trebuie să vină?

¹⁸Ucenicii lui Ioan i-au istorisit toate acestea. Atunci Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi ¹⁹și i-a trimis la Domnul să-L întrebe: „Tu ești Cel ce trebuie să vină sau să așteptăm pe altul?” ²⁰Când au ajuns oamenii la El, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: «Tu ești Cel ce trebuie să vină sau să așteptăm pe altul?»”

²¹Chiar în ceasul acela, Isus a vindecat pe mulți de boli, de suferințe și de duhuri rele și a dat vederea multor orbi.

²²El le-a răspuns: „Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan ce ați văzut și ați auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții învie, iar săracilor li se vestește vestea bună. ²³Și ferice de acela care nu se poticnește din pricina Mea.”

²⁴După ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt? ²⁵Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine strălucite și trăiesc în desfătări sunt în palatele împăraților. ²⁶Dar ce ați ieșit să vedeți—un proroc? Da, vă spun: mai mult decât un proroc. ²⁷El este acela despre care este scris: «Iată, trimit înaintea feței Tale pe solul Meu, care Îți va pregăti calea înaintea Ta.»

²⁸Vă spun: dintre cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan—totuși cel mai mic în Împărăția Tatălui nostru este mai mare decât el.”

²⁹(Tot poporul care l-a auzit, până și vameșii, au dat dreptate Tatălui nostru, fiind botezați cu botezul lui Ioan; ³⁰dar fariseii și învățătorii Legii au respins planul Tatălui nostru pentru ei înșiși, nefiind botezați de el.).

³¹„Cu cine să asemăn deci pe oamenii din neamul acesta și cu cine seamănă? ³²Seamănă cu niște copii care stau în piață și strigă unii către alții: «V-am cântat din fluier și n-ați jucat; v-am cântat de jale și n-ați plâns.» ³³Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceți: «Are un demon.» ³⁴A venit Fiul Omului mâncând și bând, și ziceți: «Iată un mâncăcios și un bețiv, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor!» ³⁵Totuși înțelepciunea a fost dovedită dreaptă de toți copiii ei.” ^a a v35 Înțelepciunea se dovedește prin ceea ce produce — vindecările și vestea bună ale lui Isus arată cine este El cu adevărat.

Iertată mult, a iubit mult

³⁶Un fariseu L-a poftit să mănânce cu el; a intrat în casa fariseului și a șezut la masă. ³⁷O femeie din cetate, o păcătoasă, a aflat că El ședea la masă în casa fariseului și a adus un vas de alabastru cu mir. ³⁸Stând în spatele Lui, la picioarele Lui, și plângând, a început să-I ude picioarele cu lacrimile ei, le-a șters cu părul ei, I-a sărutat picioarele și le-a uns cu mir. ³⁹Văzând aceasta, fariseul care-L poftise și-a zis în sine: „Dacă ar fi proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de El—că este o păcătoasă.”

⁴⁰Isus i-a răspuns: „Simone, am să-ți spun ceva.” El a zis: „Spune, Învățătorule.”

⁴¹„Un cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci. ⁴²Fiindcă n-aveau cu ce să plătească, le-a iertat amândurora datoria. Așadar, care dintre ei îl va iubi mai mult?”

⁴³Simon a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat datoria mai mare.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”

⁴⁴Apoi S-a întors spre femeie și i-a zis lui Simon: „Vezi tu femeia aceasta? Am intrat în casa ta—tu nu Mi-ai dat apă pentru picioare, dar ea Mi-a udat picioarele cu lacrimile ei și le-a șters cu părul ei. ⁴⁵Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. ⁴⁶Tu nu Mi-ai uns capul cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. ⁴⁷De aceea îți spun: păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin iubește puțin.” ⁴⁸Apoi i-a zis ei: „Păcatele îți sunt iertate.”

⁴⁹Atunci cei ce ședeau cu El la masă au început să-și zică unii altora: „Cine este Acesta care iartă chiar și păcatele?”

⁵⁰Dar El a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; mergi în pace.”