Luca 6

6 ¹Într-o zi de Sabat, Isus a trecut prin lanurile de grâu; ucenicii Lui au smuls spice, le-au frecat în mâini și le-au mâncat. ²Unii dintre farisei au zis: „De ce faceți ce nu este îngăduit în ziua de Sabat?”

³Isus le-a răspuns: „N-ați citit ce a făcut David când a flămânzit, el și cei ce erau cu el, ⁴cum a intrat în casa Tatălui nostru, a luat pâinile punerii înainte, le-a mâncat și le-a dat și însoțitorilor săi, deși nu este îngăduit să le mănânce decât preoții?” ⁵Apoi le-a zis: „Fiul Omului este Domn al Sabatului.”

⁶Într-o altă zi de Sabat, a intrat în sinagogă și învăța; acolo era un om a cărui mână dreaptă era uscată. ⁷Cărturarii și fariseii Îl pândeau îndeaproape, ca să vadă dacă va vindeca în ziua de Sabat și să găsească astfel o pricină de învinuire împotriva Lui.

⁸Dar El le cunoștea gândurile și i-a zis omului cu mâna uscată: „Scoală-te și stai aici.” El s-a sculat și a stat acolo. ⁹Atunci Isus le-a zis: „Vă întreb: este îngăduit în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să scapi o viață sau s-o distrugi?” ¹⁰Și, rotindu-Și privirea peste ei toți, i-a zis omului: „Întinde-ți mâna.” El a întins-o, și mâna i s-a făcut sănătoasă.

¹¹Dar ei s-au umplut de mânie și au început să vorbească unii cu alții ce ar putea să-I facă lui Isus.

Alegerea celor doisprezece apostoli

¹²În zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Tatăl nostru. ¹³Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe ucenicii Săi și a ales doisprezece dintre ei, pe care i-a numit apostoli: ¹⁴pe Simon, pe care l-a numit Petru, și pe fratele său Andrei; pe Iacov și pe Ioan; pe Filip și pe Bartolomeu; ¹⁵pe Matei și pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu, și pe Simon, zis Zelotul; ¹⁶pe Iuda, fiul lui Iacov, și pe Iuda Iscarioteanul, care a ajuns trădător.

Puterea Tatălui vindecă mulțimile

¹⁷S-a coborât împreună cu ei și S-a oprit într-un loc șes, împreună cu o mare mulțime de ucenici ai Săi și cu o mare mulțime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului. ¹⁸Veniseră ca să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor; și cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați. ¹⁹Toată mulțimea căuta să-L atingă, pentru că din El ieșea o putere care îi vindeca pe toți.

²⁰Atunci Și-a ridicat ochii spre ucenicii Săi și a zis: „Ferice de voi, cei săraci, căci a voastră este Împărăția Tatălui nostru!

²¹„Ferice de voi, cei ce flămânziți acum, căci veți fi săturați! Ferice de voi, cei ce plângeți acum, căci veți râde! ²²Ferice de voi când oamenii vă vor urî, când vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău, din pricina Fiului Omului. ²³Bucurați-vă în ziua aceea și săltați de veselie, căci mare este răsplata voastră în cer; fiindcă tot așa au făcut strămoșii prigonitorilor cu prorocii.

²⁴Dar vai de voi, bogaților, pentru că v-ați primit deja mângâierea! ²⁵Vai de voi, cei ce sunteți sătui acum, căci veți flămânzi! Vai de voi, cei ce râdeți acum, căci veți jeli și veți plânge! ²⁶Vai de voi când toți oamenii vă vor vorbi de bine, căci tot așa au făcut strămoșii lingușitorilor cu prorocii mincinoși!

Iubiți-vă dușmanii

²⁷Dar vouă, celor ce Mă ascultați, vă spun: iubiți-vă dușmanii, faceți bine celor ce vă urăsc, ²⁸binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce vă asupresc. ²⁹Celui ce te lovește peste un obraz întoarce-i-l și pe celălalt; și pe cel ce-ți ia haina nu-l opri să-ți ia și cămașa. ³⁰Dă oricui îți cere și nu cere înapoi de la cel ce-ți ia ce este al tău. ³¹Faceți altora cum ați vrea să vă facă ei vouă.

³²Dacă îi iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii îi iubesc pe cei ce-i iubesc. ³³Și dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii fac la fel. ³⁴Și dacă dați cu împrumut celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să primească înapoi întocmai. ³⁵Voi însă iubiți-vă dușmanii, faceți bine și dați cu împrumut fără să nădăjduiți ceva înapoi; și răsplata voastră va fi mare și veți fi fiii Celui Preaînalt, căci El este bun cu cei nerecunoscători și răi. ³⁶Fiți milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv.

Nu judecați

³⁷Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați. ³⁸Dați și vi se va da: o măsură bună, îndesată, scuturată și care se revarsă vi se va turna în sân. Căci cu ce măsură măsurați vi se va măsura și vouă.”

³⁹Le-a spus și o pildă: „Poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? ⁴⁰Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său; dar oricine este desăvârșit în învățătură va fi ca învățătorul său. ⁴¹De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu bagi de seamă bârna din ochiul tău? ⁴²Cum poți să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să-ți scot paiul din ochi», când tu nu vezi bârna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea limpede să scoți paiul din ochiul fratelui tău.

Pomul se cunoaște după roade

⁴³Căci nu este pom bun care să facă rod rău, nici pom rău care să facă rod bun. ⁴⁴Căci orice pom se cunoaște după rodul lui: nu se culeg smochine din spini, nici nu se adună struguri din mărăcini. ⁴⁵Omul bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii sale, iar omul rău scoate ce este rău din vistieria cea rea; căci din prisosul inimii vorbește gura.

Zidirea pe stâncă

⁴⁶De ce Îmi ziceți: «Doamne, Doamne!» și nu faceți ce spun? ⁴⁷Vă voi arăta cu cine se aseamănă oricine vine la Mine, aude cuvintele Mele și le împlinește: ⁴⁸Se aseamănă cu un om care, zidind o casă, a săpat adânc și i-a pus temelia pe stâncă. Când a venit puhoiul, șuvoiul s-a năpustit asupra casei aceleia, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era bine zidită. ⁴⁹Dar cine aude cuvintele Mele și nu le împlinește se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Puhoiul s-a năpustit asupra ei, și îndată s-a prăbușit; și prăbușirea acelei case a fost mare.”