Psalmii 119

119 ¹Ferice de cei cu calea fără prihană, care umblă în învățătura Tatălui nostru. ²Ferice de cei ce păzesc mărturiile lui, care îl caută din toată inima. ³Nu săvârșesc nicio nelegiuire și umblă pe căile lui. ⁴Tu ai poruncit ca rânduielile tale să fie păzite cu grijă. ⁵O, de ar fi căile mele statornice în păzirea orânduirilor tale! ⁶Atunci nu voi fi dat de rușine când voi privi la toate poruncile tale. ⁷Te voi lăuda cu inimă neprihănită când voi învăța judecățile tale drepte. ⁸Voi păzi orânduirile tale; nu mă părăsi de tot.

⁹Cum își va ține tânărul curată calea? Păzind-o după cuvântul tău. ¹⁰Din toată inima te caut; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile tale. ¹¹Am strâns cuvântul tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva ta. ¹²Binecuvântat ești tu, Tatăl meu; învață-mă orânduirile tale. ¹³Cu buzele mele istorisesc toate judecățile gurii tale. ¹⁴Pe calea mărturiilor tale mă bucur ca de toate bogățiile. ¹⁵Voi cugeta la rânduielile tale și îmi voi aținti ochii spre căile tale. ¹⁶Mă desfăt în orânduirile tale; nu voi uita cuvântul tău.

¹⁷Fii darnic cu robul tău, ca să trăiesc și să păzesc cuvântul tău. ¹⁸Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale învățăturii tale. ¹⁹Sunt un străin pe pământ; nu-mi ascunde poruncile tale. ²⁰Mi se topește sufletul de dor după judecățile tale în orice vreme. ²¹Tu îi mustri pe cei îngâmfați, pe cei blestemați, care se abat de la poruncile tale. ²²Ia de la mine ocara și disprețul, căci păzesc mărturiile tale. ²³Chiar dacă mai-marii stau și vorbesc împotriva mea, robul tău cugetă la orânduirile tale. ²⁴Mărturiile tale sunt desfătarea mea; ele sunt sfetnicii mei.

²⁵Sufletul meu este lipit de țărână; înviorează-mă după cuvântul tău. ²⁶Ți-am spus căile mele și mi-ai răspuns; învață-mă orânduirile tale. ²⁷Fă-mă să înțeleg calea rânduielilor tale și voi cugeta la lucrările tale minunate. ²⁸Mi se topește sufletul de întristare; întărește-mă după cuvântul tău. ²⁹Ferește-mă de calea minciunii și dăruiește-mi cu har învățătura ta. ³⁰Am ales calea credincioșiei; am pus judecățile tale înaintea mea. ³¹Mă țin de mărturiile tale, Tatăl meu; nu mă lăsa să fiu dat de rușine. ³²Voi alerga pe calea poruncilor tale, căci îmi lărgești inima.

³³Învață-mă, Tatăl meu, calea orânduirilor tale și o voi păzi până la capăt. ³⁴Dă-mi pricepere, ca să păzesc învățătura ta și s-o împlinesc din toată inima. ³⁵Povățuiește-mă pe cărarea poruncilor tale, căci în ea îmi găsesc desfătarea. ³⁶Pleacă-mi inima spre mărturiile tale, și nu spre câștigul nedrept. ³⁷Abate-mi ochii de la privirea lucrurilor deșarte; înviorează-mă pe căile tale. ³⁸Întărește robului tău făgăduința ta, care este pentru cei ce se tem de tine. ³⁹Îndepărtează ocara de care mă tem, căci judecățile tale sunt bune. ⁴⁰Tânjesc după rânduielile tale; în neprihănirea ta dă-mi viață.

⁴¹Să vină la mine dragostea ta de legământ, Tatăl meu, mântuirea ta, după făgăduința ta. ⁴²Atunci voi avea un răspuns pentru cel ce mă batjocorește, căci mă încred în cuvântul tău. ⁴³Și nu lua cu totul din gura mea cuvântul adevărului, căci nădejdea mea este în judecățile tale. ⁴⁴Voi păzi necurmat învățătura ta, în veci de veci. ⁴⁵Și voi umbla în libertate, căci am căutat rânduielile tale. ⁴⁶Voi vorbi despre mărturiile tale înaintea împăraților și nu mă voi rușina. ⁴⁷Mă desfăt în poruncile tale, pe care le iubesc. ⁴⁸Îmi ridic mâinile spre poruncile tale, pe care le iubesc, și cuget la orânduirile tale.

⁴⁹Adu-ți aminte de cuvântul tău către robul tău, în care m-ai făcut să nădăjduiesc. ⁵⁰Aceasta este mângâierea mea în suferința mea, căci făgăduința ta îmi dă viață. ⁵¹Cei trufași mă batjocoresc peste măsură, dar eu nu mă abat de la învățătura ta. ⁵²Când mă gândesc la judecățile tale din vechime, Tatăl meu, mă mângâi. ⁵³Mă cuprinde o mânie aprinsă din pricina celor răi, care părăsesc învățătura ta. ⁵⁴Orânduirile tale au fost cântările mele oriunde am locuit. ⁵⁵Îmi aduc aminte de numele tău în timpul nopții, Tatăl meu, și păzesc învățătura ta. ⁵⁶Aceasta este binecuvântarea mea: am păzit rânduielile tale.

⁵⁷Tatăl meu este partea mea; am făgăduit să păzesc cuvintele tale. ⁵⁸Caut bunăvoința ta din toată inima mea; fii îndurător cu mine după făgăduința ta. ⁵⁹Când mă gândesc la căile mele, îmi întorc pașii spre mărturiile tale. ⁶⁰Mă grăbesc și nu zăbovesc să păzesc poruncile tale. ⁶¹Chiar dacă funiile celor răi mă înconjoară, eu nu uit învățătura ta. ⁶²La miezul nopții mă scol să te laud pentru judecățile tale drepte. ⁶³Sunt tovarăș cu toți cei ce se tem de tine, cu cei ce păzesc rânduielile tale. ⁶⁴Pământul este plin de dragostea ta de legământ, Tatăl meu; învață-mă orânduirile tale.

⁶⁵Ai fost bun cu robul tău, Tatăl meu, după cuvântul tău. ⁶⁶Învață-mă judecată bună și cunoaștere, căci cred în poruncile tale. ⁶⁷Înainte de a fi fost necăjit, rătăceam, dar acum păzesc cuvântul tău. ⁶⁸Tu ești bun și faci binele; învață-mă orânduirile tale. ⁶⁹Cei trufași mă împroașcă cu minciuni, dar eu, din toată inima, păzesc rânduielile tale. ⁷⁰Inima lor este nesimțitoare ca grăsimea, dar eu mă desfăt în învățătura ta. ⁷¹Este bine pentru mine că am fost necăjit, ca să învăț orânduirile tale. ⁷²Învățătura gurii tale este mai bună pentru mine decât mii de bucăți de aur și de argint.

⁷³Mâinile tale m-au făcut și m-au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăț poruncile tale. ⁷⁴Cei ce se tem de tine mă vor vedea și se vor bucura, pentru că am nădăjduit în cuvântul tău. ⁷⁵Știu, Tatăl meu, că judecățile tale sunt drepte și că din credincioșie m-ai necăjit. ⁷⁶Să mă mângâie dragostea ta de legământ, după făgăduința ta față de robul tău. ⁷⁷Să vină la mine îndurările tale cele duioase, ca să trăiesc; căci învățătura ta este desfătarea mea. ⁷⁸Să fie rușinați cei trufași, căci m-au nedreptățit cu minciuni; cât despre mine, eu voi cugeta la rânduielile tale. ⁷⁹Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de tine, cei ce cunosc mărturiile tale. ⁸⁰Să fie inima mea fără prihană în orânduirile tale, ca să nu fiu dat de rușine.

⁸¹Sufletul meu tânjește după mântuirea ta; nădăjduiesc în cuvântul tău. ⁸²Mi se topesc ochii după făgăduința ta; întreb: „Când mă vei mângâia?” ⁸³Căci am ajuns ca un burduf pus în fum, dar nu uit orânduirile tale. ^a a v83 Un burduf atârnat într-o încăpere plină de fum se zbârcește și se înnegrește — imaginea prin care poetul își înfățișează propria stare de istovire. ⁸⁴Câte zile mai are robul tău? Când vei aduce judecata asupra celor ce mă prigonesc? ⁸⁵Cei îngâmfați au săpat gropi înaintea mea; ei nu trăiesc după legea ta. ⁸⁶Toate poruncile tale sunt credincioase; ei mă prigonesc cu minciună; ajută-mă! ⁸⁷Mai că m-au nimicit de pe pământ, dar n-am părăsit rânduielile tale. ⁸⁸După dragostea ta statornică, dă-mi viață, ca să păzesc mărturiile gurii tale.

⁸⁹În veci, Tatăl meu, cuvântul tău stă neclintit în ceruri. ⁹⁰Credincioșia ta ține din neam în neam; tu ai întemeiat pământul, și el stă neclintit. ⁹¹Ele dăinuie până astăzi după hotărârea ta, căci toate îți slujesc. ⁹²Dacă legea ta n-ar fi fost desfătarea mea, aș fi pierit în necazul meu. ⁹³Niciodată nu voi uita rânduielile tale, căci prin ele mi-ai dat viață. ⁹⁴Al tău sunt; mântuiește-mă, căci caut rânduielile tale. ⁹⁵Cei răi pândesc ca să mă piardă, dar eu iau aminte la mărturiile tale. ⁹⁶Am văzut o margine la orice desăvârșire, dar porunca ta este nespus de largă.

⁹⁷O, cât de mult iubesc legea ta! Toată ziua cuget la ea. ⁹⁸Porunca ta mă face mai înțelept decât vrăjmașii mei, căci totdeauna este cu mine. ⁹⁹Sunt mai priceput decât toți învățătorii mei, căci mărturiile tale sunt cugetarea mea. ¹⁰⁰Pricep mai mult decât bătrânii, căci păzesc rânduielile tale. ¹⁰¹Îmi opresc picioarele de la orice cale rea, ca să păzesc cuvântul tău. ¹⁰²Nu mă abat de la judecățile tale, căci tu însuți m-ai învățat. ¹⁰³Cât de dulci sunt cuvintele tale pentru cerul gurii mele, mai dulci decât mierea pentru gura mea! ¹⁰⁴Prin rânduielile tale capăt pricepere; de aceea urăsc orice cale a minciunii.

¹⁰⁵Cuvântul tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea. ¹⁰⁶Am jurat, și mă țin de jurământ, să păzesc judecățile tale cele drepte. ¹⁰⁷Sunt peste măsură de necăjit; dă-mi viață, Tatăl meu, după cuvântul tău. ¹⁰⁸Primește, Tatăl meu, laudele pe care ți le aduc de bunăvoie și învață-mă judecățile tale. ¹⁰⁹Îmi port viața în mână necurmat, dar nu uit legea ta. ¹¹⁰Cei răi mi-au întins o cursă, dar nu mă abat de la rânduielile tale. ¹¹¹Mărturiile tale sunt moștenirea mea pe vecie, căci ele sunt bucuria inimii mele. ¹¹²Mi-am plecat inima să împlinesc orânduirile tale pe vecie, până la capăt.

¹¹³Îi urăsc pe cei nehotărâți, dar iubesc legea ta. ¹¹⁴Tu ești adăpostul meu și scutul meu; nădăjduiesc în cuvântul tău. ¹¹⁵Depărtați-vă de la mine, făcători de rele, ca să păzesc poruncile Tatălui meu! ¹¹⁶Sprijină-mă după făgăduința ta, ca să trăiesc, și nu mă lăsa de rușine în nădejdea mea. ¹¹⁷Sprijină-mă, ca să fiu la adăpost și să iau necurmat aminte la orânduirile tale. ¹¹⁸Tu îi disprețuiești pe toți cei ce se abat de la orânduirile tale, căci viclenia lor este zadarnică. ¹¹⁹Îi arunci ca pe zgură pe toți cei răi ai pământului; de aceea iubesc mărturiile tale. ¹²⁰Mi se înfioară trupul de frica ta și mă tem de judecățile tale.

¹²¹Am făcut judecată și dreptate; nu mă lăsa pradă asupritorilor mei. ¹²²Fii chezaș pentru binele robului tău; să nu mă asuprească cei obraznici. ¹²³Mi se topesc ochii după mântuirea ta și după împlinirea făgăduinței tale celei drepte. ¹²⁴Poartă-te cu robul tău după dragostea ta statornică și învață-mă orânduirile tale. ¹²⁵Eu sunt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc mărturiile tale. ¹²⁶Este vremea ca Tatăl nostru să lucreze, căci legea ta a fost călcată. ¹²⁷De aceea iubesc poruncile tale mai mult decât aurul, mai mult decât aurul curat. ¹²⁸De aceea socotesc toate rânduielile tale ca fiind drepte; urăsc orice cale mincinoasă.

¹²⁹Mărturiile tale sunt minunate; de aceea le păzește sufletul meu. ¹³⁰Descoperirea cuvintelor tale dă lumină; dă pricepere celor neștiutori. ¹³¹Îmi deschid larg gura și gâfâi, căci tânjesc după poruncile tale. ¹³²Întoarce-te spre mine și ai milă de mine, așa cum obișnuiești cu cei ce iubesc numele tău. ¹³³Întărește-mi pașii după făgăduința ta și fă ca niciun păcat să nu mă stăpânească. ¹³⁴Izbăvește-mă de asuprirea omului, ca să păzesc rânduielile tale. ¹³⁵Fă să strălucească fața ta peste robul tău și învață-mă orânduirile tale. ¹³⁶Ochii mei varsă șiroaie de lacrimi, pentru că oamenii nu păzesc legea ta.

¹³⁷Drept ești tu, Tatăl meu, și drepte sunt judecățile tale. ¹³⁸Ai rânduit mărturiile tale în dreptate și în deplină credincioșie. ¹³⁹Mă mistuie râvna mea, pentru că vrăjmașii mei uită cuvintele tale. ¹⁴⁰Făgăduința ta este cu totul încercată, și robul tău o iubește. ¹⁴¹Sunt mic și disprețuit, dar nu uit rânduielile tale. ¹⁴²Dreptatea ta este o dreptate veșnică, și legea ta este adevăr. ¹⁴³Necazul și strâmtorarea m-au ajuns, dar poruncile tale sunt desfătarea mea. ¹⁴⁴Mărturiile tale sunt drepte în veci; dă-mi pricepere, ca să trăiesc.

¹⁴⁵Strig din toată inima; răspunde-mi, Tatăl meu! Voi păzi orânduirile tale. ¹⁴⁶Către tine strig; mântuiește-mă, ca să țin mărturiile tale. ¹⁴⁷Mă scol înainte de zori și strig după ajutor; îmi pun nădejdea în cuvintele tale. ¹⁴⁸Ochii mei stau treji înaintea strajelor nopții, ca să cuget la făgăduința ta. ^b b v148 Noaptea era împărțită în străji bine stabilite (de obicei trei sau patru schimburi); psalmistul se trezește înaintea fiecăreia ca să se roage. ¹⁴⁹Ascultă-mi glasul după dragostea ta statornică; Tatăl meu, după judecățile tale dă-mi viață. ¹⁵⁰Se apropie cei ce mă prigonesc cu gând rău; ei sunt departe de legea ta. ¹⁵¹Dar tu ești aproape, Tatăl meu, și toate poruncile tale sunt adevăr. ¹⁵²De multă vreme știu din mărturiile tale că le-ai întemeiat pe veci.

¹⁵³Privește la necazul meu și izbăvește-mă, căci nu uit legea ta. ¹⁵⁴Apără-mi pricina și răscumpără-mă; dă-mi viață după făgăduința ta. ¹⁵⁵Mântuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orânduirile tale. ¹⁵⁶Mare este îndurarea ta cea duioasă, Tatăl meu; dă-mi viață după judecățile tale. ¹⁵⁷Mulți sunt cei ce mă prigonesc și vrăjmașii mei, dar nu mă abat de la mărturiile tale. ¹⁵⁸Mă uit cu scârbă la cei necredincioși, pentru că nu păzesc cuvântul tău. ¹⁵⁹Vezi cât iubesc rânduielile tale! Dă-mi viață, Tatăl meu, după dragostea ta statornică. ¹⁶⁰Temelia cuvântului tău este adevărul, și toate judecățile tale cele drepte dăinuie pe veci.

¹⁶¹Căpeteniile mă prigonesc fără temei, dar inima mea se cutremură la cuvintele tale. ¹⁶²Mă bucur de cuvântul tău ca unul care găsește o comoară mare. ¹⁶³Urăsc și mi-e scârbă de minciună, dar iubesc învățătura ta. ¹⁶⁴De șapte ori pe zi te laud pentru judecățile tale drepte. ¹⁶⁵Cei ce iubesc învățătura ta au pace mare; nimic nu-i poate face să se poticnească. ¹⁶⁶Nădăjduiesc în mântuirea ta, Tată, și împlinesc poruncile tale. ¹⁶⁷Sufletul meu păzește mărturiile tale; le iubesc nespus de mult. ¹⁶⁸Păzesc rânduielile și mărturiile tale, căci toate căile mele sunt înaintea ta.

¹⁶⁹Să ajungă strigătul meu înaintea ta, Tată; dă-mi pricepere după cuvântul tău. ¹⁷⁰Să ajungă cererea mea înaintea ta; izbăvește-mă după cuvântul tău. ¹⁷¹Buzele mele vor revărsa laudă, căci tu mă înveți orânduirile tale. ¹⁷²Limba mea va cânta cuvântul tău, căci toate poruncile tale sunt drepte. ¹⁷³Să fie mâna ta gata să mă ajute, căci am ales rânduielile tale. ¹⁷⁴Tânjesc după mântuirea ta, Tată, și învățătura ta este desfătarea mea. ¹⁷⁵Să trăiască sufletul meu și să te laude, și judecățile tale să-mi fie de ajutor. ¹⁷⁶Am rătăcit ca o oaie pierdută; caută-l pe robul tău, căci nu uit poruncile tale. ^c c v176 Cel mai lung psalm se încheie cu o mărturisire a rătăcirii și cu o rugăminte ca Tatăl să vină să-l găsească — aceeași inimă de păstor pe care o descoperă Isus când lasă cele nouăzeci și nouă ca să caute oaia care s-a rătăcit (Luca 15:4-6).