Numeri 22

22 ¹Apoi israeliții au pornit și au tăbărât în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan, în fața Ierihonului. ²Balac, fiul lui Țipor, a văzut tot ce făcuse Israel amoriților. ³Moab s-a temut foarte tare de popor, căci era numeros; Moab s-a îngrozit de israeliți. ⁴Moab le-a zis bătrânilor Madianului: „Mulțimea aceasta va linge tot ce este în jurul nostru, cum linge boul iarba câmpului.” Balac, fiul lui Țipor, era pe atunci împărat al Moabului.

⁵A trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor, lângă Eufrat, în țara poporului său, ca să-l cheme. El a zis: „Iată, un popor a ieșit din Egipt. Iată, acoperă fața pământului și s-a așezat în fața mea. ⁶Vino, te rog, și blestemă pentru mine poporul acesta, căci este mai puternic decât mine. Poate atunci voi putea să-l bat și să-l izgonesc din țară, fiindcă știu: pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, și pe cine blestemi tu este blestemat.”

⁷Bătrânii Moabului și bătrânii Madianului au plecat, cu plata ghicirii în mână, au venit la Balaam și i-au spus cuvintele lui Balac.

⁸El le-a zis: „Rămâneți aici la noapte și vă voi aduce răspuns, după cum îmi va vorbi Dumnezeu.” Astfel, căpeteniile Moabului au rămas la Balaam.

⁹Atunci Tatăl nostru a venit la Balaam și a zis: „Cine sunt oamenii aceștia care sunt cu tine?”

¹⁰Balaam i-a zis Tatălui nostru: „Balac, fiul lui Țipor, împăratul Moabului, mi-a trimis vorbă: ¹¹Iată, poporul care a ieșit din Egipt acoperă fața pământului. Vino acum și blestemă-l pentru mine — poate voi putea să mă lupt cu el și să-l izgonesc.”

¹²Dar Tatăl nostru i-a zis lui Balaam: „Să nu mergi cu ei. Să nu blestemi poporul, căci este binecuvântat.”

¹³Balaam s-a sculat dimineața și le-a zis căpeteniilor lui Balac: „Întoarceți-vă în țara voastră, căci Dumnezeu nu a vrut să mă lase să merg cu voi.”

¹⁴Căpeteniile Moabului s-au sculat, s-au dus la Balac și au zis: „Balaam n-a vrut să vină cu noi.”

¹⁵Balac a trimis din nou căpetenii — mai multe și mai cu vază decât cele dintâi. ¹⁶Au venit la Balaam și au zis: „Așa vorbește Balac, fiul lui Țipor: Nimic să nu te oprească să vii la mine, ¹⁷căci te voi umple de cinste și voi face tot ce îmi vei spune. Așa că vino, te rog, și blestemă pentru mine poporul acesta.”

¹⁸Balaam le-a răspuns slujitorilor lui Balac: „Chiar dacă mi-ar da Balac casa lui plină de argint și de aur, tot n-aș putea să trec peste porunca lui Dumnezeu, ca să fac un lucru mic sau mare. ¹⁹Acum, vă rog, rămâneți și voi aici la noapte, ca să aflu ce îmi va mai spune Tatăl nostru.”

²⁰Iar Tatăl nostru a venit noaptea la Balaam și i-a zis: „Dacă oamenii aceștia au venit să te cheme, scoală-te și mergi cu ei, dar să faci numai ce îți voi spune.”

²¹Balaam s-a sculat dimineața, și-a pus șaua pe măgăriță și a plecat cu căpeteniile Moabului.

Tatăl nostru vorbește printr-o măgăriță

²²Dar s-a aprins mânia Tatălui nostru pentru că plecase, și solul Tatălui nostru a stat în drum ca potrivnic al lui Balaam. Balaam călărea pe măgărița lui și avea cu el pe cei doi slujitori ai săi. ²³Măgărița l-a văzut pe solul Tatălui nostru stând în drum, cu sabia scoasă în mână, și s-a abătut din drum pe câmp. Atunci Balaam a lovit măgărița ca s-o aducă înapoi la drum. ²⁴Apoi solul Tatălui nostru a stat pe o cărare strâmtă dintre vii, cu câte un zid de fiecare parte. ²⁵Măgărița l-a văzut pe solul Tatălui nostru, s-a strâns lângă zid și a strâns piciorul lui Balaam de zid, așa că el a lovit-o din nou.

²⁶Solul Tatălui nostru a mers mai departe și a stat într-un loc strâmt, unde nu era loc să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. ²⁷Când măgărița l-a văzut pe solul Tatălui nostru, s-a culcat sub Balaam; el s-a aprins de mânie și a lovit-o cu toiagul.

²⁸Atunci Tatăl nostru a deschis gura măgăriței, iar ea i-a zis lui Balaam: „Ce ți-am făcut, de m-ai lovit de aceste trei ori?”

²⁹Balaam i-a zis măgăriței: „Ți-ai bătut joc de mine! Dacă aș avea o sabie în mână, te-aș ucide chiar acum.”

³⁰Măgărița i-a zis lui Balaam: „Nu sunt eu măgărița ta, pe care ai călărit-o toată viața ta până în ziua de azi? Am avut eu vreodată obiceiul să mă port astfel cu tine?” El a zis: „Nu.”

³¹Atunci Tatăl nostru i-a deschis ochii lui Balaam, și el l-a văzut pe solul Tatălui nostru stând în drum, cu sabia scoasă în mână, și s-a plecat și a căzut cu fața la pământ.

³²Solul Tatălui nostru i-a zis: „Pentru ce ți-ai lovit măgărița de trei ori? Iată, am ieșit ca potrivnic, pentru că drumul tău este nechibzuit înaintea mea. ³³Măgărița m-a văzut și s-a abătut dinaintea mea de aceste trei ori. Dacă nu s-ar fi abătut, te-aș fi ucis până acum, iar pe ea aș fi lăsat-o în viață.”

³⁴Balaam i-a zis solului Tatălui nostru: „Am păcătuit, căci nu știam că stăteai în drum ca să mi te împotrivești. Acum, dacă lucrul acesta este rău în ochii tăi, mă voi întoarce.”

³⁵Solul Tatălui nostru i-a zis lui Balaam: „Mergi cu oamenii aceștia, dar să spui numai ce îți voi spune.” Astfel, Balaam a mers mai departe cu căpeteniile lui Balac.

³⁶Când a auzit Balac că vine Balaam, i-a ieșit în întâmpinare la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, la marginea hotarului. ³⁷Balac i-a zis lui Balaam: „N-am trimis eu cu stăruință să te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Oare nu sunt eu în stare să-ți dau cinste?”

³⁸Balaam i-a zis lui Balac: „Iată, am venit la tine acum — dar pot eu oare să spun orice? Nu pot să spun decât ce îmi va pune Dumnezeu în gură.”

³⁹Balaam a mers cu Balac și au ajuns la Chiriat-Huțot. ⁴⁰Balac a jertfit boi și oi și a trimis din ele lui Balaam și căpeteniilor care erau cu el. ⁴¹Dimineața, Balac l-a luat pe Balaam și l-a suit pe Bamot-Baal, și de acolo a văzut o margine a poporului.