Numeri 21

21 ¹Când canaanitul, împăratul Aradului, care locuia în Neghev, a auzit că Israel venea pe drumul Atarimului, s-a luptat cu Israel și a luat câțiva prizonieri. ²Israel a făcut o juruință Tatălui nostru: „Dacă vei da cu adevărat poporul acesta în mâna mea, le voi distruge cu totul cetățile.” ³Tatăl nostru a ascultat glasul lui Israel și i-a dat în mână pe canaaniți; i-au nimicit cu totul pe ei și cetățile lor. De aceea locul a fost numit Horma.

Șarpele de aramă

⁴Au pornit de la muntele Hor spre Marea Roșie, ca să ocolească țara Edomului, dar poporul și-a pierdut răbdarea pe drum. ⁵Poporul a vorbit împotriva Tatălui nostru și împotriva lui Moise: „De ce ne-ați scos din Egipt ca să murim în pustie? Nu este nici pâine, nici apă și ni s-a scârbit de mâncarea aceasta nenorocită.”

⁶Atunci Tatăl nostru a trimis șerpi veninoși în mijlocul poporului; ei au mușcat poporul și mulți israeliți au murit. ⁷Poporul a venit la Moise și a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Tatălui nostru și împotriva ta. Roagă-te lui ca să îndepărteze șerpii de la noi.” Și Moise s-a rugat pentru popor.

⁸Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Fă-ți un șarpe veninos și pune-l pe un stâlp; oricine este mușcat și se va uita la el va trăi.”

⁹Moise a făcut un șarpe de aramă și l-a pus pe un stâlp; și, ori de câte ori un șarpe mușca pe cineva, acela se uita la șarpele de aramă și trăia. ^a a v9 Isus a arătat spre acest moment ca spre o imagine a lui însuși: așa cum șarpele de aramă a fost înălțat pentru ca cei ce mureau să poată privi și trăi, tot așa a fost înălțat și Fiul, pentru ca oricine se uită la el cu credință să poată trăi (Ioan 3:14-15).

Călătoria spre Moab

¹⁰Israeliții au pornit și și-au așezat tabăra la Obot. ¹¹Au pornit de la Obot și și-au așezat tabăra la Iie-Abarim, în pustia din fața Moabului, spre răsărit. ¹²De acolo au pornit și și-au așezat tabăra în Valea Zered. ¹³De acolo au pornit mai departe și și-au așezat tabăra dincolo de Arnon, în pustia care se întinde din ținutul amoriților; căci Arnonul este hotarul Moabului cu amoriții. ¹⁴De aceea Cartea Războaielor Tatălui nostru spune: „Vaheb în Sufa și văile Arnonului, ¹⁵și povârnișul văilor care se întinde spre așezarea Ar și atinge hotarul Moabului.”

¹⁶De acolo au mers la Beer, fântâna unde Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Strânge poporul și le voi da apă.”

¹⁷Atunci Israel a cântat cântarea aceasta: „Țâșnește, fântână! Cântați-i! ¹⁸Fântâna pe care au săpat-o voievozii, pe care mai-marii poporului au scos-o cu sceptrele și toiegele lor.” Apoi, din pustie, au mers la Matana, ¹⁹de la Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot, ²⁰și de la Bamot la valea din câmpia Moabului, la vârful muntelui Pisga, care privește spre pustietate.

Tatăl nostru îl dă pe Sihon în mâna lor

²¹Atunci Israel a trimis soli la Sihon, împăratul amoriților, zicând: ²²„Lasă-mă să trec prin țara ta. Nu ne vom abate nici în ogor, nici în vie și nu vom bea apă din fântâni. Vom merge pe Drumul Împăratului până vom trece de hotarul tău.”

²³Dar Sihon n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ținutul lui. Și-a strâns tot poporul, a ieșit în pustie împotriva lui Israel, a ajuns la Iahaț și s-a luptat cu Israel. ²⁴Israel l-a lovit cu ascuțișul sabiei și i-a luat țara, de la Arnon până la Iaboc, până la amoniți, căci hotarul amoniților era întărit. ²⁵Israel a luat toate cetățile acestea și s-a așezat în toate cetățile amoriților, în Hesbon și în toate satele dimprejurul lui. ²⁶Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul amoriților, care se luptase cu împăratul de mai înainte al Moabului și îi luase toată țara până la Arnon. ²⁷De aceea spun poeții: „Veniți la Hesbon! Să fie zidit din nou, să fie întemeiată iarăși cetatea lui Sihon! ²⁸Căci a ieșit un foc din Hesbon, o flacără din cetatea lui Sihon. A mistuit Arul Moabului, pe stăpânii înălțimilor Arnonului. ²⁹Vai de tine, Moab! Ești pierdut, popor al lui Chemoș! El a făcut din fiii săi niște fugari și din fiicele sale niște captive ale lui Sihon, împăratul amoriților. ³⁰Dar noi i-am doborât; Hesbonul a pierit până la Dibon. Am pustiit până la Nofah, care se întinde până la Medeba.”

³¹Astfel, Israel s-a așezat în țara amoriților. ³²Moise a trimis oameni să iscodească Iaezerul; ei au luat satele dimprejurul lui și i-au izgonit pe amoriții care erau acolo. ³³Apoi s-au întors și au urcat pe drumul Basanului; și Og, împăratul Basanului, le-a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să se lupte la Edrei.

³⁴Dar Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, pe el, tot poporul lui și țara lui. Fă-i cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon.”

³⁵Și l-au lovit pe el, pe fiii lui și tot poporul lui, până n-a mai rămas niciun supraviețuitor, și au luat în stăpânire țara lui.