Numeri 20

20 ¹În luna întâi, toată comunitatea lui Israel a intrat în pustiul Țin; poporul a rămas la Cadeș. Acolo a murit Maria și tot acolo a fost îngropată. ²Dar nu era apă pentru comunitate, așa că s-au adunat împotriva lui Moise și a lui Aaron. ³Poporul s-a certat cu Moise: „De-am fi murit și noi când au murit frații noștri înaintea Tatălui nostru! ⁴De ce ați adus adunarea Tatălui nostru în pustiul acesta, ca să murim aici, noi și vitele noastre? ⁵De ce ne-ați scos din Egipt ca să ne aduceți în locul acesta rău? Nu e nici grâu, nici smochine, nici vii, nici rodii — și nici apă de băut.”

⁶Moise și Aaron au plecat dinaintea adunării la intrarea cortului întâlnirii, au căzut cu fața la pământ, și slava Tatălui nostru li s-a arătat. ⁷Tatăl nostru i-a zis lui Moise:

⁸„Ia toiagul, adună comunitatea — tu și Aaron, fratele tău — și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor; ea își va da apa. Scoate-le apă din stâncă și dă să bea comunitatea și vitele ei.”

⁹Moise a luat toiagul dinaintea Tatălui nostru, așa cum îi poruncise. ¹⁰Moise și Aaron au adunat adunarea înaintea stâncii. A zis: „Ascultați, răzvrătiților — trebuie oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” ¹¹Moise și-a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul; apa a țâșnit din belșug, și comunitatea și vitele ei au băut. ^a a v11 Pavel ne spune că stânca aceasta era Hristos (1 Corinteni 10:4). Stânca fusese deja lovită o dată mai înainte (Exod 17); de data aceasta Tatăl nostru spusese doar să i se vorbească. Hristos a fost lovit o dată pentru totdeauna — acum trebuie doar să-l chemăm.

¹²Dar Tatăl nostru le-a zis lui Moise și lui Aaron: „Pentru că nu v-ați încrezut în mine atât cât să mă cinstiți ca sfânt înaintea israeliților, nu veți aduce adunarea aceasta în țara pe care le-am dat-o.”

¹³Acestea sunt apele Meriba, unde copiii lui Israel s-au certat cu Tatăl nostru, și el s-a arătat sfânt în mijlocul lor.

Edom refuză trecerea pașnică

¹⁴Moise a trimis soli din Cadeș la împăratul Edomului: „Fratele tău Israel zice: Tu știi toate necazurile care au dat peste noi. ¹⁵Strămoșii noștri s-au coborât în Egipt; am locuit în Egipt mulți ani, iar egiptenii ne-au asuprit pe noi și pe strămoșii noștri. ¹⁶Atunci am strigat către Tatăl nostru; el ne-a auzit glasul, a trimis un sol și ne-a scos din Egipt. Acum suntem la Cadeș, o cetate la marginea hotarului tău. ¹⁷Lasă-ne, te rugăm, să trecem prin țara ta. Nu vom trece prin câmp, nici prin vie și nu vom bea apă din fântâni. Vom merge pe Drumul Împăratului, fără să ne abatem nici la dreapta, nici la stânga, până vom trece prin ținutul tău.” ¹⁸Edom i-a zis: „Nu vei trece pe la mine, altfel voi ieși împotriva ta cu sabia.” ¹⁹Fiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare, și dacă vom bea din apa ta, noi și turmele noastre, o vom plăti. Lasă-ne doar să trecem pe jos, nimic mai mult.” ²⁰Dar el a zis: „Nu vei trece.” Și Edom a ieșit împotriva lui cu mulțime de oameni și cu mână puternică. ²¹Astfel, Edom n-a vrut să-l lase pe Israel să treacă prin ținutul său, iar Israel s-a abătut de la el.

Aaron este adăugat la poporul său

²²Toată comunitatea copiilor lui Israel a pornit din Cadeș și a ajuns la muntele Hor. ²³La muntele Hor, la hotarul Edomului, Tatăl nostru le-a zis lui Moise și lui Aaron:

²⁴„Aaron va fi adăugat la poporul său; el nu va intra în țara pe care am dat-o israeliților, pentru că amândoi v-ați răzvrătit împotriva poruncii mele la apele Meriba. ^b b v24 „Adăugat la poporul său” este o expresie blândă care înseamnă că Aaron avea să moară și să se alăture strămoșilor săi; folosită din nou în versetul 26. ²⁵Ia-l pe Aaron și pe Eleazar, fiul său, și suie-i pe muntele Hor. ²⁶Dezbracă-l pe Aaron de veșmintele lui și îmbracă-l cu ele pe Eleazar, fiul său; Aaron va fi adăugat la poporul său și va muri acolo.”

²⁷Moise a făcut cum poruncise Tatăl nostru, și s-au suit pe muntele Hor sub privirile întregii comunități. ²⁸Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veșmintele lui și l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui; iar Moise și Eleazar s-au coborât. ²⁹Toată comunitatea a văzut că Aaron murise, și toată casa lui Israel l-a jelit treizeci de zile.