Numeri 23

23 ¹Balaam i-a zis lui Balac: „Zidește-mi aici șapte altare și pregătește-mi aici șapte tauri și șapte berbeci.”

²Balac a făcut cum i-a zis Balaam; Balac și Balaam au adus pe fiecare altar câte un taur și câte un berbec. ³Balaam i-a zis lui Balac: „Stai lângă arderea ta de tot, iar eu mă duc; poate că Dumnezeu îmi va ieși în întâmpinare și îți voi spune tot ce-mi va arăta.” Apoi s-a dus pe o înălțime pleșuvă.

⁴Tatăl nostru i-a ieșit în întâmpinare lui Balaam, care i-a zis: „Am ridicat șapte altare și am adus pe fiecare altar câte un taur și câte un berbec.”

⁵Tatăl nostru a pus un cuvânt în gura lui Balaam: „Întoarce-te la Balac și spune așa.”

⁶El s-a întors la Balac—și iată, Balac stătea lângă arderea lui de tot, cu toate căpeteniile Moabului. ⁷Și-a rostit prorocia și a zis: „Din Aram m-a adus Balac, împăratul Moabului, din munții de la răsărit: Vino, blesteamă-mi-l pe Iacov; vino, osândește-l pe Israel. ⁸Cum să-l blestem pe cel pe care Tatăl nostru nu l-a blestemat? Cum să-l osândesc pe cel pe care Tatăl nostru nu l-a osândit? ⁹De pe vârful stâncilor îl văd, de pe dealuri îl privesc: un popor care locuiește singur și nu se socotește printre neamuri. ¹⁰Cine poate număra pulberea lui Iacov sau cine poate socoti măcar a patra parte din Israel? Să mor de moartea celor drepți și sfârșitul meu să fie ca al lor!”

¹¹Balac i-a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Te-am adus să-mi blestemi vrăjmașii și, iată, tu numai i-ai binecuvântat!”

¹²El a răspuns: „Nu trebuie oare să am grijă să spun ceea ce Dumnezeu îmi pune în gură?”

Cuvântul Tatălui nostru rămâne neclintit

¹³Atunci Balac i-a zis: „Te rog, vino cu mine în alt loc, de unde îi poți vedea. Vei vedea numai o margine a lor, nu pe toți, și blesteamă-mi-i de acolo.”

¹⁴L-a dus pe câmpia Țofim, pe vârful muntelui Pisga, a zidit șapte altare și a adus pe fiecare câte un taur și câte un berbec. ¹⁵Balaam i-a zis lui Balac: „Stai aici lângă arderea ta de tot, iar eu mă duc să mă întâlnesc cu el acolo.”

¹⁶Tatăl nostru i-a ieșit în întâmpinare lui Balaam, i-a pus un cuvânt în gură și i-a zis: „Întoarce-te la Balac și spune așa.”

¹⁷El a venit la Balac—și iată-l stând lângă arderea lui de tot, cu căpeteniile Moabului. Balac i-a zis: „Ce a spus Dumnezeu?”

¹⁸Și-a rostit prorocia: „Ridică-te, Balac, și ascultă; ia aminte la mine, fiu al lui Țipor: ¹⁹Tatăl nostru nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să se răzgândească. A spus el vreodată ceva și nu a făcut? A vorbit el vreodată și nu a împlinit? ²⁰Iată, am primit poruncă să binecuvântez. El a binecuvântat, iar eu nu o pot schimba. ²¹El nu vede nicio nenorocire în Iacov, nici nu vede necaz în Israel. Tatăl nostru este cu el, iar strigătul unui Împărat răsună în mijlocul lor. ^a a v21 Strigătul unui Împărat: Dumnezeul lui Israel domnește peste ei ca Împărat, iar strigătul lui de biruință merge înaintea lor în luptă. ²²Tatăl nostru, care i-a scos din Egipt, este pentru ei ca coarnele bivolului sălbatic. ^b b v22 Bivolul sălbatic era un animal uriaș, astăzi dispărut; coarnele lui înfățișau o putere brută și neîmblânzită. ²³Nu este vrăjitorie împotriva lui Iacov, nici ghicire împotriva lui Israel. Acum se va spune despre Iacov și despre Israel: «Vezi ce a făcut Tatăl nostru!» ²⁴Iată, un popor care se ridică precum o leoaică și se saltă ca un leu; nu se va culca până nu va fi mâncat prada și nu va fi băut sângele celor uciși.”

²⁵Balac i-a zis lui Balaam: „Nici nu-i blestema, nici nu-i binecuvânta!”

²⁶Dar Balaam i-a răspuns lui Balac: „Nu ți-am spus că trebuie să fac tot ce zice Dumnezeu?”

²⁷Balac i-a zis lui Balaam: „Vino, să te duc în alt loc. Poate că Dumnezeu îți va îngădui să mi-i blestemi de acolo.”

²⁸Așa că Balac l-a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, care privește spre pustie. ²⁹Balaam i-a zis lui Balac: „Zidește-mi aici șapte altare și pregătește-mi aici șapte tauri și șapte berbeci.”

³⁰Balac a făcut cum îi zisese Balaam și a adus pe fiecare altar câte un taur și câte un berbec.