Marcu 11

11 ¹Când s-au apropiat de Ierusalim, lângă Betfaghe și Betania, la Muntele Măslinilor, Isus a trimis înainte pe doi dintre ucenicii Săi,

²zicându-le: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră și, de îndată ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a călărit nimeni niciodată. Dezlegați-l și aduceți-l aici.”

³Dacă vă va întreba cineva: „De ce faceți aceasta?”, spuneți: „Domnul are nevoie de el și îl va trimite îndată înapoi aici.”

⁴Ei s-au dus și au găsit un măgăruș legat afară, la o ușă, în uliță, și l-au dezlegat. ⁵Unii dintre cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul acela?” ⁶Ei au răspuns așa cum le spusese Isus, și oamenii i-au lăsat să plece. ⁷Au adus măgărușul la Isus, și-au aruncat hainele peste el, iar El S-a așezat pe el. ⁸Mulți își așterneau hainele pe drum, iar alții așterneau ramuri cu frunze, tăiate de pe câmp. ⁹Cei care mergeau înainte și cei care veneau după strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Tatălui nostru! ¹⁰Binecuvântată este Împărăția care vine, a tatălui nostru David! Osana în cerurile preaînalte!”

¹¹Isus a intrat în Ierusalim și în Templu, S-a uitat de jur împrejur la toate și, fiindcă era deja târziu, a ieșit spre Betania împreună cu cei doisprezece.

Isus blestemă smochinul

¹²A doua zi, pe când ieșeau din Betania, lui Isus I s-a făcut foame. ¹³Văzând de departe un smochin cu frunze, S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a găsit decât frunze, căci nu era vremea smochinelor.

¹⁴Atunci i-a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac!” Și ucenicii Săi L-au auzit.

Isus curăță casa Tatălui Său

¹⁵Au ajuns în Ierusalim, și Isus a intrat în Templu și a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau acolo. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei, ¹⁶și nu lăsa pe nimeni să care vreo marfă prin curțile Templului.

¹⁷Și îi învăța astfel: „Oare nu este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune pentru toate neamurile»? Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.”

¹⁸Preoții cei mai de seamă și cărturarii au auzit aceasta și căutau cum să-L omoare, căci se temeau de El, fiindcă toată mulțimea era uimită de învățătura Lui.

¹⁹Iar când se făcea seară, ieșeau afară din cetate.

²⁰Dimineața, pe când treceau pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. ²¹Petru și-a adus aminte și I-a zis: „Rabi, uite! Smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.”

²²Isus le-a răspuns: „Aveți credință în Tatăl nostru. ²³Adevărat vă spun că oricine va zice muntelui acestuia: «Ridică-te și aruncă-te în mare!», și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce spune se va întâmpla, aceluia i se va face. ²⁴De aceea vă spun: orice veți cere în rugăciune, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea. ²⁵Când stați în picioare și vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru din ceruri să vă ierte păcatele voastre.” ^a a v25 Cele mai vechi manuscrise nu au aici un verset 26; copiile mai târzii adaugă: „Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru din ceruri nu vă va ierta greșelile.”

Cu ce autoritate?

²⁷S-au întors în Ierusalim. Pe când umbla Isus prin Templu, au venit la El preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii ²⁸și I-au zis: „Cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri? Sau cine Ți-a dat autoritatea aceasta ca să le faci?”

²⁹Isus le-a zis: „Vă voi pune și Eu o întrebare. Răspundeți-Mi, și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. ³⁰Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți-Mi!”

³¹Ei vorbeau între ei: „Dacă vom zice: «Din cer», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-ați crezut?» ³²Dar dacă vom zice: «De la oameni»...” — se temeau de mulțime, fiindcă toți îl socoteau pe Ioan un adevărat prooroc.

³³I-au răspuns lui Isus: „Nu știm.” Iar Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”