Marcu 10

Capitolul 10.

10 ¹A plecat de acolo în ținutul Iudeii și dincolo de Iordan; mulțimile s-au adunat din nou la El și, ca de obicei, i-a învățat iarăși.

²Niște farisei au venit să-L pună la încercare și L-au întrebat: „Îi este îngăduit unui bărbat să-și lase soția?”

³El le-a răspuns: „Ce v-a poruncit Moise?”

⁴Ei au zis: „Moise a dat voie bărbatului să scrie o carte de despărțire și să o lase.”

⁵Isus le-a zis: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. ⁶Dar de la începutul creației, Tatăl nostru i-a făcut bărbat și femeie. ⁷«De aceea își va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu soția sa, ⁸și cei doi vor fi un singur trup.» Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. ⁹Deci ce a unit Tatăl nostru, nimeni să nu despartă.”

¹⁰În casă, ucenicii L-au întrebat iarăși despre aceasta.

¹¹El le-a zis: „Oricine își lasă soția și se căsătorește cu alta săvârșește adulter față de ea, ¹²și dacă ea își lasă bărbatul și se căsătorește cu altul, săvârșește adulter.”

Tatăl îi primește pe copii

¹³Oamenii aduceau la El niște copii ca să-i atingă, dar ucenicii i-au mustrat.

¹⁴Când a văzut Isus aceasta, S-a mâniat și a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine; nu-i opriți, căci Împărăția Tatălui nostru este a celor ca ei. ¹⁵Adevărat vă spun, oricine nu primește Împărăția Tatălui nostru ca un copil nicidecum nu va intra în ea.”

¹⁶Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.

Omul care avea multe, dar îi lipsea un lucru

¹⁷Când a pornit la drum, un om a alergat la El, a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”

¹⁸Isus l-a întrebat: „Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun decât Tatăl nostru singur. ¹⁹Cunoști poruncile: «Să nu ucizi, să nu săvârșești adulter, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; să nu înșeli; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.»”

²⁰El I-a zis: „Învățătorule, toate acestea le-am păzit din tinerețea mea.”

²¹Isus S-a uitat la el și l-a iubit. „Un lucru îți lipsește: du-te, vinde tot ce ai, dă săracilor—și vei avea comoară în cer—apoi vino și urmează-Mă.”

²²La cuvântul acesta, fața i s-a posomorât și a plecat întristat, căci avea multe avuții.

²³Isus S-a uitat împrejur și le-a zis ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra cei bogați în Împărăția Tatălui nostru!”

²⁴Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus le-a zis iarăși: „Copii, cât de greu este să intri în Împărăția Tatălui nostru! ²⁵Mai ușor trece o cămilă prin urechea acului decât intră un om bogat în Împărăția Tatălui nostru.”

²⁶Ei au rămas și mai uluiți și și-au zis unii altora: „Atunci cine poate fi mântuit?”

²⁷Isus S-a uitat la ei și a zis: „La oameni este cu neputință, dar nu și la Tatăl nostru, căci toate lucrurile sunt cu putință la Tatăl nostru.”

²⁸Petru a început să-I zică: „Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat.”

²⁹Isus a zis: „Adevărat vă spun, nu este nimeni care să fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru Mine și pentru Evanghelie,

³⁰„și care să nu primească însutit acum, în vremea aceasta—case, frați, surori, mame, copii, ogoare, împreună cu prigoniri—iar în veacul care vine, viața veșnică. ³¹Dar mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă, și cei din urmă vor fi cei dintâi.”

Isus Își vestește moartea a treia oară

³²Pe drumul care urca spre Ierusalim, Isus mergea înaintea lor. Ei erau uimiți, iar cei care-L urmau se temeau. Luându-i iarăși deoparte pe cei doisprezece, a început să le spună ce avea să I se întâmple:

³³„Iată, ne suim la Ierusalim. Fiul Omului va fi dat pe mâna marilor preoți și a cărturarilor, care Îl vor osândi la moarte și-L vor da pe mâna neamurilor. ³⁴Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și-L vor ucide; dar după trei zile va învia.”

Măreția prin slujire

³⁵Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El și I-au zis: „Învățătorule, vrem să ne faci ce-Ți vom cere.”

³⁶El le-a zis: „Ce vreți să vă fac?”

³⁷Ei I-au zis: „Dă-ne să ședem unul la dreapta și altul la stânga Ta, în slava Ta.”

³⁸Isus le-a zis: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care-l beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu?”

³⁹„Putem”, au zis ei. Isus le-a zis: „Paharul pe care-l beau Eu îl veți bea, și cu botezul cu care sunt botezat Eu veți fi botezați, ⁴⁰dar a ședea la dreapta sau la stânga Mea nu este al Meu să dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit.”

⁴¹Când au auzit aceasta, cei zece au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan.

⁴²Isus i-a chemat la Sine și le-a zis: „Știți că cei priviți drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele, iar mai-marii lor le stăpânesc. ⁴³Dar între voi nu este așa. Dimpotrivă, oricine vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru, ⁴⁴și oricine vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor. ⁴⁵Căci și Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.”

Bartimeu își primește vederea

⁴⁶Au ajuns la Ierihon. Și pe când ieșea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea lângă drum și cerșea. ⁴⁷Când a auzit că este Isus din Nazaret, a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” ⁴⁸Mulți îl certau să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”

⁴⁹Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l.” Și l-au chemat pe orb: „Îndrăznește! Ridică-te—te cheamă.”

⁵⁰Aruncându-și haina, a sărit în picioare și a venit la Isus.

⁵¹Isus i-a zis: „Ce vrei să-ți fac?” Orbul I-a zis: „Rabuni, fă să-mi recapăt vederea.” ^a a v51 „Rabuni” este un fel plin de simțire și de apropiere de a I se adresa lui Isus — „învățătorul meu”, rostit cu încredere adâncă.

⁵²Isus i-a zis: „Du-te; credința ta te-a vindecat.” Îndată și-a recăpătat vederea și L-a urmat pe Isus pe drum.