Marcu 9

Capitolul 9.

9 ¹Le-a zis: „Adevărat vă spun: unii dintre cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția Tatălui nostru venind cu putere.”

²După șase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus singuri pe un munte înalt, și a fost schimbat la față înaintea lor. ³Hainele Lui au devenit strălucitoare, de un alb orbitor — mai albe decât le-ar putea albi cineva pe pământ. ⁴Și li s-au arătat Ilie împreună cu Moise, și vorbeau cu Isus.

⁵Petru I-a zis lui Isus: „Rabi, este bine că suntem aici. Să facem trei colibe — una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” ⁶Nu știa ce să spună, căci erau îngroziți.

⁷S-a ivit un nor și i-a acoperit cu umbra lui, și din nor a venit un glas: „Acesta este Fiul Meu preaiubit. Ascultați-L!”

⁸Deodată, uitându-se în jur, n-au mai văzut pe nimeni cu ei, decât pe Isus.

⁹Pe când coborau de pe munte, le-a poruncit să nu spună nimănui ce văzuseră, până când Fiul Omului va fi înviat din morți. ¹⁰Ei au ținut lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce putea să însemne învierea din morți. ¹¹Și L-au întrebat: „De ce zic cărturarii că Ilie trebuie să vină întâi?”

¹²El le-a zis: „Ilie vine într-adevăr întâi și așază toate la loc. Atunci de ce este scris că Fiul Omului trebuie să sufere mult și să fie disprețuit? ¹³Dar Eu vă spun că Ilie a și venit, și i-au făcut tot ce au vrut, așa cum este scris despre el.” ^a a v13 Isus se referă la Ioan Botezătorul, care a venit în duhul și puterea lui Ilie.

Credința disperată a unui tată

¹⁴Când au venit la ceilalți ucenici, au văzut o mare mulțime în jurul lor și niște cărturari care se certau cu ei. ¹⁵Îndată ce L-a văzut pe Isus, toată mulțimea a rămas uimită și a alergat să-L salute.

¹⁶El i-a întrebat: „Despre ce vă certați cu cărturarii?”

¹⁷Unul din mulțime I-a răspuns: „Învățătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh ce nu-l lasă să vorbească. ¹⁸Ori de câte ori îl apucă, îl trântește la pământ; face spume la gură, scrâșnește din dinți și înțepenește. Le-am cerut ucenicilor Tăi să-l scoată, dar n-au putut.”

¹⁹El le-a răspuns: „O, neam necredincios, până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceți-l la Mine.”

²⁰L-au adus pe copil la El. Când duhul L-a văzut pe Isus, îndată l-a scuturat; copilul a căzut la pământ și se zvârcolea, făcând spume la gură.

²¹Isus l-a întrebat pe tatăl copilului: „De câtă vreme i se întâmplă aceasta?” „Din copilărie”, a zis el.

²²„Și de multe ori l-a aruncat în foc și în apă, ca să-l piardă. Dar, dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne.”

²³Isus i-a zis: „«Dacă poți»? Toate sunt cu putință celui ce crede.”

²⁴Îndată tatăl copilului a strigat: „Cred! Ajută necredinței mele!”

²⁵Când a văzut că mulțimea aleargă la ei, Isus a certat duhul necurat: „Duh mut și surd, îți poruncesc: ieși din el și să nu mai intri niciodată în el!”

²⁶Strigând și scuturându-l cu putere, duhul a ieșit. Copilul era ca un mort, așa că mulți au zis: „A murit.” ²⁷Dar Isus l-a luat de mână și l-a ridicat, iar el s-a sculat.

²⁸După ce a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”

²⁹El le-a zis: „Acest soi de duh nu poate ieși decât prin rugăciune.”

Fiul Omului trebuie să moară

³⁰Au plecat de acolo și au trecut prin Galileea. Isus nu voia să știe nimeni unde erau,

³¹căci învăța pe ucenicii Lui și le spunea: „Fiul Omului este dat în mâinile oamenilor. Îl vor omorî, iar după trei zile va învia.”

³²Dar ei nu înțelegeau ce voia să spună și se temeau să-L întrebe.

Cel mai mic va fi cel mai mare

³³Au venit la Capernaum. Când era în casă, i-a întrebat: „Despre ce vă certați pe drum?”

³⁴Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei despre cine este cel mai mare.

³⁵El a șezut jos, i-a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel din urmă dintre toți și slujitorul tuturor.”

³⁶A luat un copilaș, l-a pus în mijlocul lor și, luându-l în brațe, le-a zis:

³⁷„Oricine primește pe unul din acești copilași în Numele Meu pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel ce M-a trimis.”

Pentru noi, nu împotriva noastră

³⁸Ioan I-a zis: „Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în Numele Tău și am încercat să-l oprim, pentru că nu ne urmează.”

³⁹Dar Isus a zis: „Nu-l opriți, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu și să poată îndată după aceea să Mă vorbească de rău. ⁴⁰Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi. ⁴¹Adevărat vă spun că oricine vă va da un pahar cu apă să beți, pentru că sunteți ai lui Hristos, nu-și va pierde răsplata.

Nu-i duceți în rătăcire pe cei mici

⁴²Dar oricine îl face să cadă în păcat pe vreunul din acești micuți care cred în Mine, mai bine ar fi pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară și să fie aruncat în mare. ⁴³Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o. Mai bine să intri în viață ciung, decât să ai două mâini și să mergi în iad, în focul cel nestins. ^b b v43 Cele mai vechi manuscrise nu au aici un verset 44; copiile de mai târziu adaugă: „unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge”.

⁴⁵Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l. Mai bine să intri în viață șchiop, decât să ai două picioare și să fii aruncat în iad. ^c c v45 Cele mai vechi manuscrise nu au aici un verset 46; copiile de mai târziu adaugă: „unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge”.

⁴⁷Dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l. Mai bine să intri cu un singur ochi în Împărăția Tatălui nostru, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în iad, ⁴⁸unde «viermele lor nu moare și focul nu se stinge».

⁴⁹Căci fiecare va fi sărat cu foc. ⁵⁰Sarea este bună, dar, dacă sarea își pierde puterea de a săra, cu ce o veți face din nou sărată? Să aveți sare în voi înșivă și trăiți în pace unii cu alții.”