Ezechiel 20

20 ¹În anul al șaptelea, în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii, câțiva dintre bătrânii lui Israel au venit să-l întrebe pe Tatăl nostru și s-au așezat înaintea mea.

²Atunci cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

³Muritorule, spune-le bătrânilor lui Israel: Așa vorbește Stăpânul Tată: Ați venit să mă întrebați? Pe viața mea că nu mă voi lăsa întrebat de voi, zice Stăpânul Tată.

⁴Vrei să-i judeci? Vrei să-i judeci, muritorule? Atunci arată-le urâciunile pe care le-au săvârșit strămoșii lor, ⁵și spune-le: Așa vorbește Stăpânul Tată: În ziua când l-am ales pe Israel, mi-am ridicat mâna și am jurat urmașilor casei lui Iacov, făcându-mă cunoscut lor în Egipt. Cu mâna ridicată le-am spus: „Eu sunt Tatăl vostru.” ⁶În ziua aceea le-am jurat că-i voi scoate din Egipt și-i voi duce într-o țară pe care o cercetasem pentru ei, în care curge lapte și miere, cea mai aleasă dintre toate țările.

⁷Le-am spus: „Aruncați, fiecare dintre voi, chipurile scârboase spre care vă ațintiți ochii; nu vă pângăriți cu idolii Egiptului. Eu sunt Tatăl vostru.”

⁸Dar ei s-au răzvrătit împotriva mea și n-au vrut să asculte; niciunul n-a aruncat urâciunile de care se lipiseră ochii lor și niciunul n-a părăsit idolii Egiptului. De aceea am zis că îmi voi revărsa mânia peste ei și îmi voi dezlănțui furia împotriva lor acolo, în Egipt. ⁹Dar am lucrat de dragul Numelui meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor printre care locuiau, înaintea cărora mă făcusem cunoscut scoțându-i din Egipt.

¹⁰Așa că i-am scos din Egipt și i-am dus în pustie. ¹¹Le-am dat hotărârile mele și le-am făcut cunoscute legile mele — cine le împlinește va trăi. ¹²Le-am dat de asemenea sabatele mele ca semn între mine și ei, ca să știe că Eu sunt Tatăl lor, care îi sfințește.

¹³Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva mea în pustie. Au refuzat să umble după hotărârile mele și au lepădat legile mele — deși cine le păzește trăiește prin ele — și au pângărit cu totul sabatele mele. De aceea am zis că în pustie îmi voi revărsa mânia peste ei, ca să-i nimicesc. ¹⁴Dar am lucrat de dragul Numelui meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor care mă văzuseră scoțându-i. ¹⁵În pustie mi-am ridicat de asemenea mâna și am jurat că nu-i voi duce în țara pe care le-o dădusem — în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă dintre toate țările, ¹⁶căci au lepădat legile mele, au nesocotit hotărârile mele și au pângărit sabatele mele, cu inima lipită de idolii lor. ¹⁷Totuși mi-a fost milă de ei și nu i-am nimicit în pustie. ¹⁸În pustie le-am spus copiilor lor: Nu urmați rânduielile părinților voștri, nu păziți legile lor și nu vă pângăriți cu idolii lor. ¹⁹„Eu sunt Tatăl vostru; urmați hotărârile mele și păziți cu grijă legile mele. ²⁰Țineți sfinte sabatele mele; ele vor fi un semn între mine și voi, ca să știți că Eu sunt Tatăl vostru.”

²¹Dar copiii s-au răzvrătit împotriva mea. N-au urmat hotărârile mele și n-au păzit legile mele — omul care le împlinește va trăi — și au pângărit sabatele mele. De aceea am zis că îmi voi revărsa mânia peste ei, dezlănțuindu-mi furia împotriva lor în pustie. ²²Dar mi-am retras mâna și am lucrat de dragul Numelui meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor care mă văzuseră scoțându-i. ²³Cu mâna ridicată le-am jurat în pustie că-i voi împrăștia printre neamuri și-i voi risipi prin țări, ²⁴pentru că nu ascultaseră de legile mele, lepădaseră hotărârile mele, pângăriseră sabatele mele, iar ochii lor poftiseră după idolii părinților lor. ²⁵De aceea le-am dat rânduieli care nu erau bune și legi prin care nu puteau trăi; ^a a v25 Aceasta nu înseamnă că Tatăl nostru a dat porunci rele. După ce au refuzat legile lui cele bune, poporul a fost lăsat pradă practicilor nimicitoare pe care și le aleseseră singuri — idolatria lor fiind lăsată să-și urmeze cursul ucigător. ²⁶I-am lăsat să se pângărească prin darurile lor — jertfind pe fiecare întâi-născut — ca să-i umplu de groază și să știe că Eu sunt Tatăl lor.

²⁷De aceea, muritorule, spune-le fiilor lui Israel: Așa vorbește Stăpânul Tată: Și în aceasta m-au hulit strămoșii voștri, fiindu-mi necredincioși: ²⁸După ce i-am dus în țara pe care jurasem cu mâna ridicată că le-o voi da, ei au văzut orice deal înalt și orice copac stufos, și-au jertfit acolo jertfele, au adus daruri care m-au mâniat, au înălțat tămâia lor plăcut mirositoare și și-au turnat jertfele de băutură. ²⁹Atunci i-am întrebat: Ce este înălțimea aceasta la care mergeți mereu? (Numită Bama până în ziua de azi.). ^b b v29 Numele Bama înseamnă o „înălțime” păgână. Întrebarea se joacă pe sonoritatea lui — „ce este înălțimea la care mergeți mereu?” — iar numele a rămas.

³⁰De aceea spune-le fiilor lui Israel: Așa vorbește Stăpânul Tată: Vă veți pângări voi ca strămoșii voștri și veți pofti după chipurile lor scârboase? ³¹Când aduceți daruri și vă treceți copiii prin foc, vă pângăriți necontenit cu toți idolii voștri, până în ziua de azi. Să mă las eu întrebat de voi, casă a lui Israel? Pe viața mea, zice Stăpânul Tată, că nu mă voi lăsa întrebat de voi.

³²Voi ziceți: „Să fim ca neamurile, ca popoarele celorlalte țări, care slujesc lemnului și pietrei.” Dar ce vă trece prin minte nu se va întâmpla niciodată.

³³Pe viața mea, zice Stăpânul Tată, că voi domni peste voi cu mână tare, cu braț întins și cu mânie revărsată. ³⁴„Vă voi scoate dintre neamuri, vă voi aduna din țările în care ați fost risipiți, cu mână tare, cu braț întins și cu mânie revărsată. ³⁵Vă voi duce în pustia neamurilor și acolo vă voi judeca față în față.” ³⁶Cum i-am judecat pe strămoșii voștri în pustia Egiptului, așa vă voi judeca și pe voi, zice Stăpânul Tată. ³⁷„Vă voi număra când veți trece pe sub toiagul meu și vă voi aduce în legătura legământului. ^c c v37 Păstorii își numărau și își cercetau turma făcând oile să treacă una câte una pe sub un toiag ridicat. Tatăl nostru se înfățișează pe sine ca păstorul care își numără turma. ³⁸Voi curăța din mijlocul vostru pe cei ce se răscoală și se răzvrătesc împotriva mea. Îi voi scoate din țara în care locuiesc, dar nu vor intra în țara lui Israel. Atunci veți ști că Eu sunt Tatăl vostru.”

³⁹Iar voi, fii ai lui Israel, așa vorbește Stăpânul Tată: Mergeți și slujiți, fiecare, idolilor voștri! Dar după aceea mă veți asculta negreșit și nu veți mai pângări Numele meu cel sfânt cu darurile și cu idolii voștri. ⁴⁰Căci pe muntele meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel, zice Stăpânul Tată, acolo, în țară, îmi va sluji tot poporul lui Israel, și acolo îi voi primi. Acolo voi cere darurile voastre, cele mai alese daruri ale voastre și toate jertfele voastre sfinte. ⁴¹„Vă voi primi ca pe o tămâie plăcut mirositoare când vă voi scoate dintre neamuri și vă voi aduna din țările în care ați fost risipiți, și prin voi mă voi arăta sfânt înaintea neamurilor. ⁴²Atunci veți ști că Eu sunt Tatăl vostru, când vă voi duce în țara lui Israel, țara pe care am jurat cu mâna ridicată că le-o voi da strămoșilor voștri. ⁴³Acolo vă veți aduce aminte de purtarea voastră și de toate faptele prin care v-ați pângărit, și vă veți urî pe voi înșivă pentru tot răul pe care l-ați făcut. ⁴⁴Veți ști că Eu sunt Tatăl vostru când mă voi purta cu voi de dragul Numelui meu, nu după căile voastre rele și după faptele voastre stricate, fii ai lui Israel, zice Stăpânul Tată.”

Foc împotriva sudului

⁴⁵Cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

⁴⁶Muritorule, întoarce-ți fața spre sud; propovăduiește împotriva lui și prorocește împotriva pădurii din ținutul de miazăzi. ⁴⁷Spune-i pădurii de la miazăzi: Ascultă cuvântul Tatălui nostru. Așa vorbește Stăpânul Tată: Iată, voi aprinde în tine un foc care va mistui orice copac, și verde, și uscat. Flacăra lui nu se va stinge; va arde orice față, de la miazăzi până la miazănoapte. ⁴⁸Toți vor vedea că Eu, Tatăl vostru, l-am aprins; el nu se va stinge.

⁴⁹Atunci am zis: „Ah, Stăpâne Tată! Ei zic despre mine: «Oare nu vorbește el doar în pilde?»”