O cântare de jale pentru voievozii lui Israel
Un cântec funebru pentru regii lui Iuda, spus ca povestea unei leoaice ai cărei doi pui sunt prinși pe rând și închiși în cușcă, și a unei vițe smulse și arse până nu mai rămâne nicio ramură destul de tare pentru un sceptru. La sfârșit nu se promite nimic. Rămâne un bocet.
19 1„Iar tu, înalță o cântare de jale pentru voievozii lui Israel, 2și spune: Ce era mama ta? O leoaică. Între lei stătea culcată, între leii tineri își creștea puii. a a v2 Leoaica este casa regală a lui Iuda, iar puii ei sunt regii ei — tot acest capitol este o cântare de jale care înfățișează căderea ultimilor conducători ai lui Iuda. 3A crescut pe unul dintre puii ei, și el s-a făcut un leu tânăr. A învățat să-și sfâșie prada; a mâncat oameni. 4Neamurile au auzit de el; a fost prins în groapa lor, și l-au dus cu cârlige în țara Egiptului. 5Când a văzut că așteptase în zadar, că nădejdea ei era pierdută, a luat pe altul dintre puii ei și l-a făcut leu tânăr. 6A umblat printre lei; s-a făcut un leu tânăr. A învățat să-și sfâșie prada; a mâncat oameni. 7A dărâmat întăriturile lor și le-a pustiit cetățile. Țara și toți cei ce locuiau în ea s-au îngrozit de răcnetul lui. 8Atunci neamurile s-au ridicat împotriva lui din toate ținuturile de jur împrejur; și-au întins mreaja peste el, și a fost prins în groapa lor. 9Cu cârlige l-au pus într-o cușcă și l-au dus la împăratul Babilonului. L-au dus în întărituri, ca glasul lui să nu mai fie auzit pe munții lui Israel. 10Mama ta era ca o viță în via ta, sădită lângă ape, roditoare și plină de ramuri din pricina apelor îmbelșugate. 11Avea ramuri puternice, bune pentru sceptrele stăpânitorilor. Se înălța sus printre crengile dese și se vedea de departe prin înălțimea ei, în mulțimea ramurilor sale. 12Dar a fost smulsă cu mânie și aruncată la pământ; vântul de răsărit i-a uscat rodul. Ramurile ei puternice au fost rupte și s-au uscat; focul le-a mistuit. 13Acum este sădită în pustie, într-un pământ uscat și însetat. 14Un foc a izbucnit din tulpina ei și i-a mistuit ramurile și rodul, așa că n-a mai rămas în ea nicio ramură puternică, niciun sceptru de domnie. Aceasta este o cântare de jale și a ajuns o cântare de jale.” b b v14 Versul de încheiere arată că acest poem, scris ca profeție, s-a împlinit acum și este cântat ca un adevărat cântec de înmormântare.