Ezechiel 21

21 ¹Cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

²Fiul omului, întoarce-ți fața spre Ierusalim, propovăduiește împotriva locașurilor ei sfinte și profețește împotriva țării lui Israel, ³și spune țării lui Israel: „Tatăl tău zice: Iată, sunt împotriva ta. Îmi voi scoate sabia din teacă și voi nimici din tine și pe cel neprihănit, și pe cel nelegiuit. ⁴Pentru că voi nimici din tine și pe cel neprihănit, și pe cel nelegiuit, sabia mea va ieși din teacă împotriva oricui, de la miazăzi până la miazănoapte. ⁵Atunci toți vor ști că Eu sunt Tatăl. Mi-am scos sabia din teacă și nu se va mai întoarce.

⁶Tu, fiul omului, gemi! Gemi înaintea ochilor lor, cu inima zdrobită și cu durere amară. ⁷Când te vor întreba: «De ce gemi?», să le spui: «Din pricina veștii care vine. Orice inimă se va topi, orice mână va slăbi, orice duh va leșina și orice genunchi se va preface în apă. Iată, vine și negreșit se va împlini, zice Stăpânul Tatăl.»”

⁸Cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

⁹Fiul omului, profețește și spune: Așa vorbește Stăpânul Tatăl: „O sabie, o sabie, ascuțită și totodată lustruită, ¹⁰ascuțită pentru măcel, lustruită ca să scapere ca fulgerul. Să ne bucurăm atunci? Sabia disprețuiește sceptrul fiului meu, așa cum disprețuiește orice copac. ¹¹Sabia este rânduită să fie lustruită, ca să fie apucată în mână; este ascuțită și lustruită, gata pentru mâna călăului. ¹²Jelește și strigă, fiul omului, căci ea vine împotriva poporului meu; vine împotriva tuturor voievozilor lui Israel. Sunt dați pradă sabiei împreună cu poporul meu. De aceea, bate-te peste coapsă de durere.” ¹³Negreșit, va fi pusă la încercare. Și ce va fi dacă nici chiar sceptrul pe care-l disprețuiește nu va mai fi? zice Stăpânul Tatăl. ¹⁴„Tu, deci, fiul omului, profețește și bate din palme. Să se abată sabia de două ori, ba chiar de trei ori — o sabie pentru măcel, o sabie pentru măcel mare, care îi împresoară din toate părțile, ¹⁵ca să se topească inimile și cei căzuți să fie mulți. La toate porțile lor am așezat sabia pentru măcel. Vai! Este făcută să scapere ca fulgerul, este scoasă pentru măcel. ¹⁶Lovește la dreapta, apoi la stânga, oriunde este îndreptat tăișul tău. ¹⁷Și Eu voi bate din palme și mânia mea se va potoli. Eu, Tatăl tău, am vorbit.”

¹⁸Cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

¹⁹„Fiul omului, însemnează două drumuri pe care să vină sabia împăratului Babilonului; amândouă să pornească din aceeași țară. Fă un semn la răscrucea drumului ce duce spre o cetate. ²⁰Însemnează un drum pe care să vină sabia împotriva Rabei amoniților și altul împotriva lui Iuda și a Ierusalimului întărit. ²¹Împăratul Babilonului se oprește la răscruce, acolo unde se despart cele două drumuri, ca să caute un semn: scutură săgețile, întreabă idolii de casă și cercetează ficatul. ^a a v21 Scuturarea săgeților, întrebarea idolilor de casă și citirea ficatului unui animal erau trei metode babiloniene de ghicire, folosite aici pentru a hotărî care cetate să fie atacată mai întâi. ²²În mâna lui dreaptă cade sorțul pentru Ierusalim: ca să așeze berbeci de asalt, să poruncească măcelul, să înalțe strigătul de luptă, să pună berbeci de asalt împotriva porților, să ridice un val de pământ și să înalțe întărituri de asediu. ²³Celor ce i-au jurat credință li se va părea o prevestire mincinoasă, dar el le va aduce aminte de nelegiuirea lor și îi va prinde.”

²⁴De aceea, așa vorbește Stăpânul Tatăl: „Pentru că v-ați adus aminte de nelegiuirea voastră prin răzvrătirea voastră fățișă, dându-vă pe față păcatele în tot ce faceți — pentru că ați ajuns să fiți pomeniți, veți fi prinși de mâna împăratului Babilonului. ²⁵Iar tu, voievod spurcat și nelegiuit al lui Israel, ți-a venit ziua, vremea pedepsei tale de pe urmă. ²⁶Așa vorbește Stăpânul Tatăl: Dă la o parte mitra, ia de pe cap cununa! Nimic nu rămâne cum a fost: ce este jos va fi ridicat sus, iar ce este sus va fi coborât. ²⁷Ruină! Ruină! O voi preface în ruină! Și nici aceasta nu va mai rămâne, până va veni acela căruia i se cuvine de drept; și lui îi voi da cununa.” ^b b v27 Tatăl nostru nu nimicește tronul pentru totdeauna — îl păstrează pentru adevăratul Împărat. Aceasta îndreaptă privirea dincolo de orice cârmuitor care a dat greș, către Isus, Cel căruia Îi aparține cu adevărat împărăția (Luca 1:32-33).

²⁸Iar tu, fiul omului, profețește și spune: Așa vorbește Stăpânul Tatăl despre amoniți și despre ocările lor. Spune: „O sabie, o sabie, scoasă pentru măcel, lustruită ca să mistuie și să scapere ca fulgerul! ²⁹«În ciuda vedeniilor mincinoase despre tine și a ghicirilor înșelătoare, ea se va așeza pe grumajii celor nelegiuiți sortiți morții, cărora le-a venit ziua, vremea pedepsei lor de pe urmă. ³⁰Pune sabia înapoi în teacă! În locul unde ai fost făcut, în țara obârșiei tale, te voi judeca. ³¹Îmi voi vărsa urgia peste tine; voi sufla focul mâniei mele împotriva ta și te voi da pe mâna unor oameni cumpliți, iscusiți în nimicire. ³²Vei fi hrană pentru foc, sângele tău va fi vărsat în mijlocul țării tale și nu vei mai fi pomenit. Căci Eu, Tatăl, am vorbit.»”