Ezechiel 22

22 ¹Cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

²Iar tu, fiul omului, vei judeca? Vei judeca cetatea vărsării de sânge? Atunci pune-i înainte toate urâciunile ei. ³Spune: Așa vorbește Tatăl Suveran: Cetate care verși sânge în mijlocul tău, ca să-ți vină vremea, și care îți faci idoli, ca să te întinezi, ⁴prin sângele pe care l-ai vărsat te-ai făcut vinovată și prin idolii pe care i-ai făcut te-ai întinat. Ți-ai apropiat sfârșitul și ai ajuns la capătul anilor tăi. De aceea te fac de ocară pentru neamuri și de batjocură pentru toate țările. ⁵Cei de aproape și cei de departe de tine își vor bate joc de tine, cetate cu nume întinat, plină de tulburare.

⁶Iată cum fiecare domn al lui Israel din tine își folosește puterea ca să verse sânge. ⁷În tine au disprețuit pe tată și pe mamă; în tine au asuprit pe străin; în tine au nedreptățit pe orfan și pe văduvă. ⁸Ai disprețuit lucrurile Mele sfinte și Mi-ai pângărit Sabatele. ⁹În tine sunt clevetitori gata să verse sânge; în tine sunt cei ce mănâncă la altarele de pe munți și fac fapte de rușine în mijlocul tău. ¹⁰În tine se culcă unii cu nevestele taților lor; în tine necinstesc femeile în timpul necurăției lor. ¹¹Unul săvârșește urâciuni cu nevasta aproapelui său; altul își întinează în chip rușinos nora; altul necinstește pe sora lui, fiica tatălui său. ¹²În tine iau mită ca să verse sânge; tu iei camătă și dobândă peste măsură și storci cu silă câștig nedrept de la aproapele tău. Iar pe Mine M-ai uitat, zice Tatăl Suveran.

¹³Acum iată, bat din palme din pricina câștigului necinstit pe care l-ai agonisit și din pricina sângelui pe care l-ai vărsat în mijlocul tău. ¹⁴Îți va ține oare curajul, îți vor rămâne oare mâinile tari în ziua când Mă voi socoti cu tine? Eu, Tatăl tău, am vorbit și voi lucra. ¹⁵Te voi risipi printre neamuri și te voi împrăștia prin țări și voi scoate din tine necurăția ta. ¹⁶După ce vei fi fost întinată înaintea neamurilor, vei ști că Eu sunt Tatăl tău.

¹⁷Apoi cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

¹⁸Fiul omului, casa lui Israel a ajuns pentru Mine zgură; toți sunt aramă, cositor, fier și plumb în mijlocul cuptorului, zgura argintului. ¹⁹De aceea așa vorbește Tatăl Suveran: Pentru că ați ajuns toți niște necurății, de aceea vă voi strânge în mijlocul Ierusalimului. ²⁰Cum se strânge argintul, arama, fierul, plumbul și cositorul în mijlocul cuptorului și cum se suflă focul peste ele ca să se topească, așa vă voi strânge și Eu în mânia și urgia Mea, vă voi pune acolo și vă voi topi. ²¹Vă voi strânge și voi sufla peste voi cu focul mâniei Mele, și veți fi topiți în mijlocul lui. ²²Cum se topește argintul în cuptor, așa veți fi topiți în mijlocul lui. Atunci veți ști că Eu, Tatăl vostru, Mi-am vărsat urgia peste voi.

²³Din nou cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

²⁴Fiul omului, spune-i: Tu ești o țară care n-a fost curățită, nici udată de ploaie în ziua mâniei. ²⁵Prorocii ei uneltesc împreună, ca un leu care răcnește și sfâșie prada; ei înghit vieți, pun mâna pe comori și pe lucruri de preț și fac multe văduve în mijlocul ei. ²⁶Preoții ei au călcat Legea Mea și au pângărit lucrurile Mele sfinte; n-au făcut deosebire între ce este sfânt și ce este de rând, n-au învățat pe nimeni deosebirea dintre ce este necurat și ce este curat și și-au ascuns ochii de la Sabatele Mele, așa că sunt pângărit în mijlocul lor. ²⁷Căpeteniile ei sunt în mijlocul ei ca niște lupi care sfâșie prada, vărsând sânge și nimicind vieți pentru câștig necinstit. ²⁸Prorocii ei le-au tencuit toate acestea cu vedenii mincinoase și cu preziceri înșelătoare, zicând: „Așa vorbește Dumnezeu”, când Tatăl nostru nu vorbise. ²⁹Poporul țării se dedă la stoarcere și la jaf; ei asupresc pe sărac și pe nevoiaș și nedreptățesc pe străin.

³⁰Am căutat printre ei un om care să ridice din nou zidul și să stea înaintea Mea în spărtură pentru țară, ca să n-o nimicesc, dar n-am găsit pe nimeni. ³¹De aceea Mi-am vărsat indignarea peste ei și i-am mistuit cu focul urgiei Mele. Am făcut să cadă purtarea lor asupra capului lor, zice Tatăl Suveran.