Exodul 32

32 ¹Când poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron și i-a zis: „Scoală-te și fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a întâmplat cu Moise acesta, omul care ne-a scos din țara Egiptului.”

²Aaron le-a zis: „Scoateți cerceii de aur din urechile soțiilor, ale fiilor și ale fiicelor voastre și aduceți-mi-i.”

³Și tot poporul a scos cerceii de aur din urechi și i-a adus lui Aaron. ⁴A luat aurul din mâinile lor, l-a prelucrat cu dalta și a făcut din el un vițel turnat. Atunci ei au zis: „Iată dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din țara Egiptului!”

⁵Când a văzut Aaron aceasta, a zidit un altar înaintea lui și a vestit: „Mâine va fi o sărbătoare pentru Tatăl nostru.” ^a a v5 Aaron încearcă să învăluie vițelul în Numele Tatălui nostru, vestind o sărbătoare pentru el — dar amestecarea idolatriei cu închinarea adevărată este tocmai păcatul pe care îl dă în vileag acest capitol.

⁶A doua zi s-au sculat dis-de-dimineață, au adus arderi-de-tot și au adus jertfe de pace. Poporul s-a așezat să mănânce și să bea, apoi s-a sculat să petreacă.

⁷Atunci Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Coboară, căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a stricat. ⁸S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o, și-au făcut un vițel turnat, i s-au închinat, i-au adus jertfe și au zis: «Israele, iată dumnezeii tăi care te-au scos din țara Egiptului.»”

⁹Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Am văzut poporul acesta și este un popor încăpățânat. ¹⁰Acum lasă-mă, ca mânia mea să se aprindă împotriva lor și să-i mistui, iar din tine voi face un neam mare.”

¹¹Moise s-a rugat stăruitor de Tatăl nostru: „Pentru ce, Tată, să se aprindă mânia ta împotriva poporului tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu putere mare și cu mână tare?

¹²Pentru ce să zică egiptenii: «I-a scos cu gând rău, ca să-i ucidă în munți și să-i șteargă de pe fața pământului»? Întoarce-te din iuțimea mâniei tale și lasă-te de nenorocirea pe care vrei s-o aduci poporului tău.

¹³Adu-ți aminte de Avraam, de Isaac și de Israel, slujitorii tăi, cărora le-ai jurat pe tine însuți și le-ai zis: «Voi înmulți urmașii voștri ca stelele cerului și voi da urmașilor voștri toată țara aceasta despre care am vorbit, și o vor moșteni pe veci.»”

¹⁴Și Tatăl nostru s-a lăsat de nenorocirea pe care spusese că o va aduce asupra poporului său.

¹⁵Moise s-a întors și a coborât de pe munte, cu cele două table ale mărturiei în mână, table scrise pe amândouă părțile, pe față și pe spate. ¹⁶Tablele erau lucrarea Tatălui nostru, iar scrisul era scrisul Tatălui nostru, săpat pe table.

¹⁷Când a auzit Iosua glasul poporului care striga, i-a zis lui Moise: „Este zgomot de război în tabără.”

¹⁸Moise a răspuns: „Nu este nici strigăt de biruință, nici strigăt de înfrângere; ceea ce aud eu este glas de cântare.” ¹⁹Când s-a apropiat Moise de tabără și a văzut vițelul și jocurile, s-a aprins de mânie; a aruncat tablele din mâini și le-a sfărâmat la poalele muntelui. ²⁰A luat vițelul pe care-l făcuseră, l-a ars în foc, l-a prefăcut în pulbere, a presărat pulberea pe apă și i-a pus pe israeliți s-o bea.

²¹Moise i-a zis lui Aaron: „Ce ți-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?”

²²Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu; tu știi că poporul acesta este înclinat spre rău. ²³Ei mi-au zis: «Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a întâmplat cu Moise acesta, omul care ne-a scos din țara Egiptului.» ²⁴Eu le-am zis: «Cine are aur, să-l scoată.» Mi l-au dat, l-am aruncat în foc și a ieșit vițelul acesta.”

²⁵Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl lăsase fără frâu, spre batjocura vrăjmașilor lor. ²⁶Moise a stat la poarta taberei și a zis: „Cine este de partea Tatălui nostru, să vină la mine!” Și toți leviții s-au strâns în jurul lui.

²⁷El le-a zis: „Așa vorbește Tatăl nostru: Fiecare să-și încingă sabia la coapsă. Treceți înainte și înapoi prin tabără, de la o poartă la alta, și ucideți fiecare pe fratele său, pe prietenul său, pe aproapele său.”

²⁸Leviții au făcut cum poruncise Moise, și în ziua aceea au căzut aproape 3.000 de oameni din popor. ²⁹Moise a zis: „Astăzi v-ați pus deoparte pentru Tatăl nostru, fiecare cu prețul fiului și al fratelui său, ca el să vă dea astăzi binecuvântarea.”

³⁰A doua zi, Moise a zis poporului: „Ați săvârșit un păcat mare. Acum mă voi sui la Tatăl nostru; poate voi putea face ispășire pentru păcatul vostru.”

³¹Moise s-a întors la Tatăl nostru și a zis: „Ah, poporul acesta a săvârșit un păcat mare și și-a făcut dumnezei de aur. ³²Acum, dacă vrei să le ierți păcatul... iar dacă nu, șterge-mă, te rog, din cartea pe care ai scris-o.” ^b b v32 „Cartea” lui Dumnezeu este însemnarea celor care sunt ai lui — Moise își oferă propriul loc din ea ca să cruțe poporul.

³³Dar Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva mea, pe acela îl voi șterge din cartea mea. ³⁴Acum du-te și condu poporul unde ți-am spus; iată, îngerul meu va merge înaintea ta. Dar în ziua când voi cere socoteală, îi voi pedepsi pentru păcatul lor.”

³⁵Apoi Tatăl nostru a lovit poporul cu urgie din pricina a ceea ce făcuseră cu vițelul pe care-l făcuse Aaron.