Faptele apostolilor 20

20 ¹După ce a încetat tulburarea, Pavel a trimis după ucenici, i-a încurajat, și-a luat rămas-bun și a plecat spre Macedonia. ²După ce a străbătut acele ținuturi și le-a dat credincioșilor multă încurajare, a ajuns în Grecia. ³A rămas trei luni; și, fiindcă iudeii au uneltit împotriva lui tocmai când era gata să plece pe mare spre Siria, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. ⁴L-au însoțit Sopater, fiul lui Pirus din Bereea, Aristarh și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, Timotei, precum și Tihic și Trofim din Asia. ⁵Aceștia au luat-o înainte și ne așteptau la Troa. ⁶Iar noi, după zilele Azimelor, am plecat cu corabia din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei, la Troa, unde am rămas șapte zile.

Un tânăr înviat la Troa

⁷În ziua dintâi a săptămânii, când ne-am adunat să frângem pâinea, Pavel a vorbit cu ei; și, fiindcă avea de gând să plece a doua zi, a vorbit mai departe până la miezul nopții. ⁸În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe candele. ⁹Un tânăr numit Eutih ședea la fereastră și se cufunda într-un somn adânc, pe când Pavel vorbea mai departe. Biruit de somn, a căzut de la catul al treilea și a fost ridicat mort. ¹⁰Pavel a coborât, s-a aplecat asupra lui și, luându-l în brațe, a zis: „Nu vă tulburați, căci viața este în el.”

¹¹Apoi a urcat iarăși, a frânt pâinea, a mâncat și a vorbit cu ei multă vreme, până în zori, și atunci a plecat. ¹²Iar pe tânăr l-au dus acasă viu și au fost nespus de mângâiați.

Călătoria spre Milet

¹³Noi am luat-o înainte cu corabia spre Asos, ca să-l luăm de acolo pe Pavel; căci el alesese să meargă pe jos. ¹⁴Iar când ne-a întâlnit la Asos, l-am luat în corabie și am venit la Mitilene. ¹⁵De acolo am plecat mai departe pe mare și a doua zi am ajuns în dreptul insulei Chios; în ziua următoare am atins Samosul, iar peste încă o zi am ajuns la Milet. ¹⁶Căci Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes fără să se oprească, ca să nu zăbovească în Asia; se grăbea ca, de va fi cu putință, să fie la Ierusalim de Ziua Cincizecimii.

¹⁷Din Milet a trimis la Efes și i-a chemat la sine pe bătrânii bisericii. ¹⁸Când au venit la el, le-a zis: „Voi știți cum m-am purtat față de voi în toată vremea, din ziua dintâi în care am pus piciorul în Asia: ¹⁹I-am slujit Domnului nostru Isus cu toată smerenia, cu lacrimi și cu încercările pricinuite de uneltirile iudeilor împotriva mea, ²⁰cum nu v-am ascuns nimic din cele ce vă erau de folos, ci vi le-am vestit și v-am învățat în public și din casă în casă, ²¹mărturisind deopotrivă iudeilor și grecilor pocăința față de Tatăl nostru și credința în Domnul nostru Isus. ²²Și acum, legat de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mă așteaptă acolo, ²³decât că Duhul Sfânt mă înștiințează în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și suferințe. ²⁴Dar nu pun niciun preț pe viața mea, nici nu o socotesc scumpă pentru mine, numai să-mi isprăvesc alergarea și slujba pe care am primit-o de la Domnul nostru Isus, ca să mărturisesc Evanghelia harului Tatălui nostru.

²⁵Și acum, știu că niciunul dintre voi, printre care am umblat propovăduind Împărăția Tatălui nostru, nu-mi va mai vedea fața. ²⁶De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor, ^a a v26 „Curat de sângele tuturor”: Pavel spune că, dacă cineva de aici este pierdut din punct de vedere spiritual, aceasta nu se întâmplă din lipsa vreunei avertizări din partea lui — el nu a ascuns nimic. ²⁷căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul Tatălui nostru. ²⁸Luați seama la voi înșivă și la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori, ca să păstoriți biserica Tatălui nostru, pe care a câștigat-o cu sângele propriului Său Fiu. ^b b v28 Textul grec spune literal „prin sângele celui al Său”, pe care FHB îl redă prin „propriul Său Fiu” — Tatăl nostru a dobândit biserica cu prețul sângelui Fiului Său. Pavel rostește același adevăr în Romani 8:32: Tatăl nostru nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți. ²⁹Știu că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma. ³⁰Și dintre voi înșivă se vor ridica oameni care vor spune lucruri sucite, ca să-i tragă pe ucenici după ei. ³¹De aceea vegheați și aduceți-vă aminte că, timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să vă avertizez pe fiecare dintre voi, cu lacrimi. ³²Și acum vă încredințez Tatălui nostru și cuvântului harului Său, care poate să vă zidească și să vă dea moștenirea între toți cei sfințiți. ³³N-am poftit nici argintul, nici aurul, nici haina nimănui. ³⁴Voi înșivă știți că mâinile acestea au purtat de grijă nevoilor mele și ale celor ce erau cu mine. ³⁵În toate v-am arătat că, muncind astfel din greu, trebuie să-i ajutăm pe cei slabi și să ne aducem aminte de cuvintele Domnului nostru Isus, care Însuși a zis: Este mai fericit să dai decât să primești.”

³⁶După ce a spus aceste lucruri, a îngenuncheat împreună cu ei toți și s-a rugat. ³⁷Toți au plâns mult, l-au îmbrățișat pe Pavel și l-au sărutat, ³⁸mâhniți mai ales de cuvintele lui — că nu-i vor mai vedea fața — l-au petrecut până la corabie.