Faptele apostolilor 21

21 ¹După ce ne-am smuls de lângă ei, am ridicat pânzele și am mers drept spre Cos, apoi a doua zi spre Rodos și de acolo spre Patara. ²Am găsit o corabie care trecea spre Fenicia, ne-am urcat în ea și am ridicat pânzele. ³După ce am zărit Ciprul și l-am lăsat în stânga, am navigat spre Siria și am ajuns la Tir, unde corabia trebuia să-și descarce încărcătura. ⁴Acolo i-am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile. Prin Duhul Sfânt, ei îi spuneau mereu lui Pavel să nu pună piciorul în Ierusalim. ⁵Când ni s-a împlinit vremea acolo, am plecat și ne-am continuat drumul, iar ei toți, cu soții și copii, ne-au însoțit afară din cetate. Am îngenuncheat pe țărm și ne-am rugat, ⁶și ne-am luat rămas-bun unii de la alții. Apoi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors acasă.

⁷Încheindu-ne călătoria pe mare de la Tir, am ajuns la Ptolemaida, i-am salutat pe frați și am rămas o zi cu ei.

⁸A doua zi am plecat spre Cezareea și am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, unul dintre cei șapte, și am rămas la el. ⁹El avea patru fiice nemăritate, care proroceau. ¹⁰În timp ce stăteam acolo de mai multe zile, a coborât din Iudeea un proroc numit Agab.

¹¹A venit la noi, a luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Așa vorbește Duhul Sfânt: tot așa îl vor lega iudeii în Ierusalim pe stăpânul acestui brâu și-l vor da în mâinile neamurilor.”

¹²Când am auzit acest lucru, atât noi, cât și localnicii l-am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. ¹³Pavel a răspuns: „De ce plângeți și-mi frângeți inima? Eu sunt gata nu doar să fiu legat, ci chiar să mor la Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” ¹⁴Și fiindcă nu se lăsa înduplecat, am tăcut și am zis: „Facă-se voia Domnului!”

¹⁵După zilele acestea, ne-am pregătit și ne-am suit la Ierusalim. ¹⁶Au mers cu noi și câțiva ucenici din Cezareea, care ne-au dus să găzduim la Mnason, un ciprian și ucenic de la început.

¹⁷Când am ajuns la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. ¹⁸A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, și toți bătrânii erau de față. ¹⁹După ce i-a salutat, le-a istorisit pe rând ce făcuse Tatăl nostru printre neamuri prin slujirea lui. ²⁰Când au auzit, L-au slăvit pe Tatăl nostru, apoi i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut, și toți sunt plini de râvnă pentru Lege. ²¹Lor li s-a spus că tu îi înveți pe toți iudeii dintre neamuri să se lepede de Moise, spunându-le să nu-și taie împrejur copiii, nici să nu urmeze obiceiurile noastre. ²²Așadar, ce este de făcut? Negreșit vor auzi că ai venit. ²³De aceea, fă ce-ți spunem. Avem aici patru bărbați care sunt sub un jurământ. ^a a v23 Acești bărbați făcuseră un jurământ de nazireat — o făgăduință temporară de devotament care se încheia cu raderea capului și aducerea unei jertfe la templu. ²⁴Ia-i pe acești bărbați, curățește-te împreună cu ei și plătește-le cheltuielile, ca să-și poată rade capetele. Atunci toți vor ști că cele spuse despre tine sunt false și că tu însuți păzești Legea. ²⁵Cât despre neamurile care au crezut, am scris deja hotărârea noastră: să se ferească de mâncarea jertfită idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de desfrâu.”

²⁶Atunci Pavel i-a luat pe acei bărbați și, a doua zi, după ce s-a curățit împreună cu ei, a intrat în templu, vestind când se vor împlini zilele curățirii și când se va aduce jertfa pentru fiecare dintre ei.

Pavel, prins la templu

²⁷Pe când se împlineau cele șapte zile, niște iudei din Asia l-au văzut în templu, au întărâtat toată mulțimea și au pus mâna pe el, ²⁸strigând: „Bărbați israeliți, ajutor! Acesta este omul care îi învață pe toți, pretutindeni, împotriva poporului nostru, a Legii și a acestui loc. Ba a adus chiar și greci în templu și a spurcat acest loc sfânt.” ²⁹Căci îl văzuseră mai înainte în cetate pe Trofim, efeseanul, împreună cu Pavel și credeau că Pavel îl adusese pe Trofim în templu.

³⁰Toată cetatea s-a tulburat; oamenii au alergat laolaltă, l-au prins pe Pavel, l-au târât afară din templu și îndată au fost închise porțile. ³¹Pe când căutau să-l omoare, a ajuns vestea până la comandantul cohortei că tot Ierusalimul este în fierbere. ³²Acesta a luat îndată soldați și sutași și a alergat jos la ei. Când l-au văzut pe comandant și pe soldați, au încetat să-l mai bată pe Pavel. ³³Comandantul s-a apropiat, l-a prins și a poruncit să fie legat cu două lanțuri, apoi a întrebat cine este și ce făcuse. ³⁴În mulțime, unii strigau una, alții alta. Neputând afla adevărul din pricina zarvei, a poruncit ca Pavel să fie dus în cazarmă. ³⁵Când a ajuns Pavel la trepte, soldații au fost nevoiți să-l ducă pe sus din pricina violenței mulțimii, ³⁶căci gloata venea după el strigând: „La moarte cu el!”

Pavel vorbește mulțimii

³⁷Când era să fie dus în cazarmă, Pavel l-a întrebat pe comandant: „Îmi este îngăduit să-ți spun ceva?” El a răspuns: „Știi grecește?”

³⁸Nu cumva ești tu egipteanul care a stârnit o răscoală mai înainte și a dus în pustie patru mii de ucigași?

³⁹Pavel a răspuns: „Eu sunt iudeu, din Tars, în Cilicia, cetățean al unei cetăți nu lipsite de însemnătate. Te rog, lasă-mă să vorbesc poporului.”

⁴⁰După ce i s-a dat voie, Pavel a stat pe trepte și a făcut semn poporului cu mâna. Când s-a făcut o liniște adâncă, le-a vorbit în limba ebraică: