Faptele apostolilor 22

22 ¹„Fraților și părinților, ascultați acum apărarea pe care v-o fac!” ²Când au auzit că le vorbea în limba ebraică, au făcut și mai mare liniște. Și a zis:

³„Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în cetatea aceasta, instruit la picioarele lui Gamaliel în toată asprimea Legii strămoșilor noștri și plin de râvnă pentru Dumnezeu, așa cum sunteți voi toți astăzi.

⁴Am prigonit Calea aceasta până la moarte, legând și aruncând în temniță și bărbați, și femei, ⁵cum îmi pot fi martori marele preot și tot sfatul bătrânilor. De la ei am primit scrisori către frații din Damasc și am plecat într-acolo ca să-i aduc legați la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiți.”

⁶„Pe când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată a strălucit în jurul meu o lumină mare din cer.”

⁷Am căzut la pământ și am auzit un glas care îmi zicea: „Saul, Saul, de ce Mă prigonești?”

⁸Am răspuns: „Cine ești Tu, Doamne?” Iar El mi-a răspuns: „Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.”

⁹„Cei ce erau cu mine au văzut lumina, dar n-au înțeles glasul Celui ce îmi vorbea.”

¹⁰Am zis: „Ce să fac, Doamne?” Domnul mi-a răspuns: „Scoală-te și du-te în Damasc, și acolo ți se va spune tot ce ți s-a rânduit să faci.”

¹¹„Fiindcă strălucirea acelei lumini mă orbise, cei ce erau cu mine m-au dus de mână până în Damasc.”

¹²„Un om numit Anania, om evlavios după Lege, despre care toți iudeii ce locuiau acolo vorbeau de bine, ¹³a venit la mine, a stat lângă mine și mi-a zis: «Frate Saul, capătă-ți vederea!» Chiar în ceasul acela mi-am ridicat ochii și l-am văzut.”

¹⁴„El a zis: «Dumnezeul părinților noștri te-a ales mai dinainte ca să cunoști voia Lui, să-L vezi pe Cel Neprihănit și să auzi un glas din gura Lui; ^a a v14 „Cel Neprihănit” este unul dintre titlurile date lui Isus în Noul Testament — Cel fără de păcat pe care Pavel L-a întâlnit pe drumul Damascului. ¹⁵căci Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor despre cele ce ai văzut și ai auzit. ¹⁶Și acum, ce mai aștepți? Scoală-te, primește botezul și spală-ți păcatele, chemând Numele Lui.»”

¹⁷„După ce m-am întors la Ierusalim și mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească,”

¹⁸și L-am văzut zicându-mi: „Grăbește-te și ieși degrabă din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine.”

¹⁹Am zis: „Doamne, ei înșiși știu că eu mergeam din sinagogă în sinagogă, băgând în temniță și bătând pe cei ce credeau în Tine. ²⁰Când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, stăteam și eu de față, încuviințând și păzind hainele celor ce-l ucideau.”

²¹„Iar El mi-a zis: «Du-te, căci te voi trimite departe, la neamuri.»”

²²L-au ascultat până la cuvântul acesta, dar apoi și-au ridicat glasul și au strigat: „Șterge de pe pământ un asemenea om! Nu trebuie lăsat să trăiască!”

²³Și, pe când strigau, își aruncau hainele și zvârleau țărână în văzduh, ²⁴comandantul a poruncit să fie dus în cazarmă și biciuit, ca să afle de ce strigau așa împotriva lui.

²⁵Dar, când l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel i-a zis sutașului care stătea acolo: „Vă este îngăduit să biciuiți pe un cetățean roman care n-a fost osândit?”

²⁶Când a auzit aceasta, sutașul s-a dus la comandant și l-a înștiințat: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman!”

²⁷Comandantul a venit și l-a întrebat: „Spune-mi, ești cetățean roman?” „Da”, a zis el.

²⁸Comandantul a zis: „Eu am dobândit cetățenia aceasta cu o mare sumă de bani.” Dar Pavel a zis: „Eu m-am născut cetățean.”

²⁹Îndată s-au depărtat de la el cei ce aveau să-l cerceteze. Și comandantul s-a temut când și-a dat seama că pusese în lanțuri un cetățean roman. ³⁰A doua zi, fiindcă voia să afle lămurit de ce era pârât de iudei, comandantul l-a dezlegat și a poruncit să se adune preoții cei mai de seamă și tot Soborul. Apoi l-a adus pe Pavel și l-a pus înaintea lor.