Faptele apostolilor 23

23 ¹Pavel s-a uitat țintă la Sinedriu: „Fraților, până în ziua de astăzi am trăit înaintea Tatălui nostru cu cugetul pe deplin curat.”

²Marele preot Anania le-a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească pe Pavel peste gură.

³Pavel i-a zis: „Tatăl nostru te va lovi, perete văruit! Tu șezi acolo ca să mă judeci după lege și totuși, poruncind să fiu lovit, calci legea?”

⁴Cei ce stăteau de față i-au zis: „Îndrăznești să-l insulți pe marele preot al Tatălui nostru?”

⁵Pavel a zis: „Fraților, nu știam că este mare preot; căci Scriptura spune: «Să nu vorbești de rău pe mai-marele poporului tău.»”

⁶Pavel, știind că unii erau saduchei, iar alții farisei, a strigat în Sinedriu: „Fraților, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Sunt judecat pentru nădejdea și învierea morților!”

⁷Când a zis aceasta, s-a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat. ⁸Căci saducheii spun că nu există înviere, nici înger, nici duh, dar fariseii le mărturisesc pe toate. ⁹S-a iscat o mare zarvă. Unii cărturari din partea fariseilor s-au ridicat și au început să se certe aprins: „Nu găsim nimic rău la omul acesta. Ce-ar fi dacă i-a vorbit un duh sau un înger?” ¹⁰Fiindcă neînțelegerea se întețea, comandantul, temându-se ca Pavel să nu fie sfâșiat de ei, le-a poruncit ostașilor să coboare, să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în cazarmă.

¹¹În noaptea următoare, Domnul nostru Isus a stat lângă el și i-a zis: „Îndrăznește! Așa cum ai mărturisit despre Mine la Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și la Roma.”

Un complot împotriva vieții lui Pavel

¹²În zorii zilei, iudeii au uneltit și au jurat să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor omorî pe Pavel. ¹³Cei care se uniseră în acest complot erau mai mult de patruzeci. ¹⁴Ei s-au dus la preoții cei mai de seamă și la bătrâni și le-au zis: „Ne-am legat cu jurământ solemn să nu gustăm nimic până nu-l vom omorî pe Pavel. ¹⁵Așadar, voi și Sinedriul, cereți-i comandantului să-l aducă jos la voi, ca și cum ați vrea să-i cercetați mai îndeaproape cazul. Iar noi suntem gata să-l omorâm înainte să ajungă.”

¹⁶Dar fiul surorii lui Pavel, auzind de cursă, s-a dus, a intrat în cazarmă și i-a spus lui Pavel. ¹⁷Pavel a chemat un centurion și i-a zis: „Du-l pe tânărul acesta la comandant, căci are ceva să-i spună.”

¹⁸Așadar, l-a dus la comandant și i-a zis: „Pavel, întemnițatul, m-a chemat și m-a rugat să-l aduc la tine pe tânărul acesta, care are ceva să-ți spună.”

¹⁹Comandantul l-a luat de mână, l-a dus deoparte, între patru ochi, și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?”

²⁰El a zis: „Iudeii s-au înțeles să-ți ceară ca mâine să-l aduci pe Pavel jos, la Sinedriu, prefăcându-se că vor să cerceteze mai amănunțit cazul lui. ²¹Tu să nu-i asculți, căci mai mult de patruzeci dintre oamenii lor îl pândesc. S-au legat cu jurământ să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor omorî, și acum stau gata, așteptând încuviințarea ta.”

²²Comandantul l-a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu-i: „Să nu spui nimănui că mi-ai dezvăluit acest lucru.”

Tatăl Își ocrotește martorul

²³Apoi a chemat doi centurioni: „Pregătiți 200 de ostași ca să meargă la Cezareea, șaptezeci de călăreți și 200 de sulițași, până diseară la ora nouă.” ²⁴Le-a spus să pregătească cai pentru Pavel, ca să-l ducă teafăr la guvernatorul Felix. ²⁵Și a scris o scrisoare care avea următorul cuprins:

²⁶„Claudius Lisias, către preaalesul guvernator Felix: Salutare.

²⁷Iudeii l-au prins pe omul acesta și erau gata să-l omoare, când am venit eu cu ostașii și l-am scăpat, aflând că este cetățean roman. ²⁸Vrând să știu de ce anume îl învinuiau, l-am dus jos, la Sinedriul lor. ²⁹Am găsit că era învinuit pentru niște chestiuni ale legii lor, fără nicio vină care să merite moartea sau închisoarea. ³⁰Când am fost înștiințat de un complot împotriva omului acestuia, l-am trimis îndată la tine, poruncind și pârâșilor lui să-și spună plângerile împotriva lui înaintea ta.”

³¹Așadar, ostașii, după cum li se poruncise, l-au luat pe Pavel și l-au dus noaptea până la Antipatrida. ³²A doua zi, i-au lăsat pe călăreți să meargă mai departe cu el, iar ei s-au întors la cazarmă. ³³Călăreții au ajuns la Cezareea, i-au înmânat scrisoarea guvernatorului și l-au înfățișat pe Pavel înaintea lui. ³⁴După ce a citit-o, guvernatorul a întrebat din ce provincie este și, aflând că este din Cilicia, ³⁵„Te voi asculta”, a zis el, „după ce vor sosi și pârâșii tăi.” A poruncit să fie ținut sub pază în pretoriul lui Irod.