Faptele apostolilor 24

24 ¹După cinci zile, marele preot Anania a coborât împreună cu câțiva bătrâni și cu un avocat, Tertul, și au adus acuzații împotriva lui Pavel înaintea guvernatorului. ²Când a fost chemat Pavel, Tertul și-a început acuzația: „Datorită ție ne bucurăm de o pace mare, și reforme au venit la acest neam prin prevederea ta, ³recunoaștem aceasta în tot felul și pretutindeni, preaalesule Felix, cu toată recunoștința. ⁴Dar, ca să nu te mai rețin, te rog să ne asculți cu bunăvoință, în câteva cuvinte. ⁵Am găsit că omul acesta este o ciumă, care stârnește răzvrătiri printre toți iudeii din toată lumea și este o căpetenie a sectei nazarinenilor. ⁶A încercat chiar să profaneze templul, de aceea l-am prins. ^a a v6 Cele mai vechi manuscrise nu au aici un verset 7; copiile de mai târziu adaugă: „Dar comandantul Lisias a venit și, cu mare forță, l-a luat din mâinile noastre,” ⁸Cercetându-l tu însuți, vei putea afla tot ce îi punem în sarcină.”

⁹Și iudeii s-au alăturat atacului, susținând că lucrurile stăteau așa.

¹⁰Guvernatorul i-a făcut semn să vorbească. Pavel a răspuns: „Știind că de mulți ani ești judecător al acestui neam, mă apăr cu bucurie. ¹¹Poți afla că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. ¹²Nu m-au găsit certându-mă cu nimeni, nici ațâțând vreo mulțime—nici în templu, nici în sinagogi, nici altundeva în cetate. ¹³Și nici nu-ți pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum. ¹⁴Dar îți mărturisesc aceasta: după Calea—pe care ei o numesc sectă—mă închin Dumnezeului strămoșilor noștri, crezând tot ce este în acord cu Legea și este scris în Proroci. ¹⁵Am o nădejde în Tatăl nostru—pe care și oamenii aceștia o au—că cei neprihăniți și cei nelegiuiți deopotrivă vor învia. ¹⁶De aceea mă străduiesc întotdeauna să am o conștiință curată înaintea Tatălui nostru și înaintea oamenilor. ¹⁷După mai mulți ani, am venit să aduc daruri de milostenie pentru săracii neamului meu și jertfe. ¹⁸În timp ce făceam aceasta, m-au găsit curățit în templu—fără mulțime, fără tulburare. ¹⁹Niște iudei din Asia ar fi trebuit să fie aici înaintea ta ca să mă acuze, dacă au ceva împotriva mea. ²⁰Sau să spună chiar acești oameni ce nelegiuire au găsit când am stat înaintea Sinedriului, ²¹afară de acest singur lucru pe care l-am strigat stând în mijlocul lor: «Pentru învierea morților sunt eu astăzi judecat înaintea voastră.»”

²²Felix, care cunoștea destul de bine Calea, a amânat judecata: „Când va sosi comandantul Lisias, voi hotărî în privința voastră.” ²³A poruncit sutașului să-l păzească pe Pavel, dar să-i lase oarecare libertate și să nu oprească pe niciunul dintre prietenii lui să-i slujească.

²⁴După câteva zile, Felix a venit cu soția lui, Drusila, care era iudeică, a trimis după Pavel și l-a ascultat despre credința în Hristos Isus. ²⁵Pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare și despre judecata care va veni, Felix s-a înspăimântat și a zis: „Deocamdată, ajunge; du-te. Când voi găsi timp, te voi chema.” ²⁶Totodată trăgea nădejde că Pavel îi va da bani, de aceea trimitea des după el și vorbea cu el.

²⁷După doi ani, Porcius Festus i-a urmat lui Felix. Vrând să facă pe plac iudeilor, Felix l-a lăsat pe Pavel în închisoare.