2 Împărați 4

4 ¹Soția unuia dintre fiii profeților a strigat către Elisei: „Robul tău, soțul meu, a murit, și tu știi că robul tău se temea de Tatăl nostru. Acum vine creditorul să-mi ia cei doi copii ca robi.”

²Elisei a întrebat-o: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă?” Ea a zis: „Roaba ta n-are nimic în casă decât un vas cu untdelemn.”

³Atunci el a zis: „Du-te și cere cu împrumut vase de afară, de la toți vecinii tăi — vase goale, și nu puține. ⁴Apoi intră, închide ușa după tine și după fiii tăi și toarnă untdelemn în toate aceste vase. Pe măsură ce se umple fiecare, pune-l deoparte.”

⁵Ea a plecat de la el și a închis ușa după ea și după fiii ei; ei îi aduceau vasele, iar ea turna. ⁶Când s-au umplut vasele, ea i-a zis fiului ei: „Mai adu-mi un vas.” „Nu mai este niciunul”, i-a răspuns el. Atunci untdelemnul s-a oprit.

⁷Ea a venit și i-a spus omului Tatălui nostru, care a zis: „Du-te, vinde untdelemnul și plătește-ți datoria, iar din ce rămâne vei trăi tu și fiii tăi.”

Făgăduința Tatălui față de sunamiteancă

⁸Într-o zi, Elisei a trecut prin Sunem, unde locuia o femeie bogată; ea l-a rugat stăruitor să rămână să mănânce. Ori de câte ori trecea pe acolo, se oprea acolo să mănânce. ⁹Ea i-a zis soțului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece des pe la noi este un om sfânt al Tatălui nostru. ¹⁰Să-i facem o cămăruță sus, pe acoperiș, cu un pat, o masă, un scaun și o candelă, ca să poată rămâne ori de câte ori vine la noi.”

¹¹Într-o zi, Elisei a venit acolo, s-a dus în camera de sus și s-a culcat. ¹²I-a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheam-o pe sunamiteanca aceasta.” El a chemat-o, și ea a stat înaintea lui. ¹³Elisei i-a zis: „Spune-i: Ți-ai dat atâta osteneală pentru noi. Ce se poate face pentru tine? Să vorbesc pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?” Ea a răspuns: „Locuiesc în mijlocul poporului meu.”

¹⁴El a întrebat: „Ce se poate face pentru ea?” Ghehazi a zis: „Ea n-are fiu, iar soțul ei este bătrân.”

¹⁵El a zis: „Cheam-o.” Așa că a chemat-o, și ea a stat în ușă. ¹⁶El a zis: „La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu.” Ea a zis: „Nu, domnul meu, om al Tatălui nostru, nu o minți pe roaba ta.”

¹⁷Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu la anul, pe vremea aceea, cum îi spusese Elisei.

¹⁸Copilul a crescut și, într-o zi, a ieșit la tatăl său, la secerători. ¹⁹El i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl său i-a zis unui slujitor: „Du-l la mama lui.”

²⁰Slujitorul l-a dus la mama lui; copilul a stat pe genunchii ei până la amiază, apoi a murit. ²¹Ea s-a urcat, l-a culcat pe patul omului Tatălui nostru, a închis ușa după el și a ieșit. ²²Ea l-a chemat pe soțul ei: „Trimite-mi un slujitor și un măgar, ca să alerg la omul Tatălui nostru și să mă întorc.”

²³El a întrebat: „De ce să te duci la el astăzi? Nu este nici lună nouă, nici Sabat.” Ea a zis: „E bine.”

²⁴A pus șaua pe măgar și i-a zis slujitorului ei: „Mână înainte; nu încetini pentru mine decât dacă îți spun eu.” ²⁵A pornit și a ajuns la omul Tatălui nostru, la muntele Carmel. Când a văzut-o de departe, omul Tatălui nostru i-a zis lui Ghehazi, slujitorul său: „Iată, sunamiteanca. ²⁶Aleargă acum, ieși-i în întâmpinare și întreab-o: «Ești bine? Soțul tău este bine? Copilul este bine?»” Ea a răspuns: „Toate sunt bine.”

²⁷Când a ajuns la omul Tatălui nostru, pe munte, i-a apucat picioarele. Ghehazi s-a apropiat ca s-o dea la o parte, dar el a zis: „Las-o în pace — sufletul ei este într-o amară mâhnire, iar Tatăl nostru mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a spus.”

²⁸Ea a zis: „Oare am cerut eu un fiu domnului meu? Nu ți-am spus eu: «Nu mă amăgi»?”

²⁹Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-ți mijlocul, ia toiagul meu în mână și du-te. Dacă întâlnești pe cineva, să nu-l saluți; dacă te salută cineva, să nu-i răspunzi. Pune toiagul meu pe fața copilului.”

³⁰Dar mama copilului a zis: „Viu este Tatăl nostru și viu ești tu, că nu te voi părăsi.” Așa că el s-a ridicat și a mers după ea.

³¹Ghehazi a mers înaintea lor și a pus toiagul pe fața copilului, dar nu s-a auzit niciun sunet și niciun răspuns. S-a întors în întâmpinarea lui Elisei și i-a zis: „Copilul nu s-a trezit.”

³²Când Elisei a intrat în casă, iată, copilul era mort, întins pe patul lui. ³³A intrat, a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Tatălui nostru. ³⁴Apoi s-a urcat și s-a întins peste copil — gura pe gura lui, ochii pe ochii lui, mâinile pe mâinile lui. Pe când se întindea peste el, trupul copilului s-a încălzit. ³⁵S-a dat jos, a umblat prin casă încoace și încolo o dată, apoi s-a urcat iarăși și s-a întins peste copil. Copilul a strănutat de șapte ori și a deschis ochii. ³⁶Elisei l-a chemat pe Ghehazi: „Cheam-o pe sunamiteanca aceasta.” El a chemat-o; ea a venit la el, și el a zis: „Ia-ți fiul.”

³⁷Ea a venit, a căzut la picioarele lui și s-a plecat până la pământ; apoi și-a luat fiul și a ieșit.

Tatăl vindecă fiertura ucigătoare

³⁸Elisei s-a întors la Ghilgal pe vremea unei foamete. Pe când fiii profeților stăteau înaintea lui, el i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare pe foc și fierbe o ciorbă pentru fiii profeților.”

³⁹Unul a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri și a găsit o viță sălbatică. A cules din ea o poală de curcubete sălbatice, s-a întors și le-a tăiat felii în oala cu ciorbă — nimeni nu știa ce sunt. ⁴⁰Au turnat-o oamenilor ca să mănânce, dar, pe când mâncau din ciorbă, au strigat: „Om al Tatălui nostru, moartea este în oală!” Și n-au putut s-o mănânce.

⁴¹El a zis: „Aduceți făină”, a aruncat-o în oală și a zis: „Toarnă oamenilor să mănânce.” Și nu a mai rămas nimic vătămător în oală.

⁴²Un om din Baal-Șalișa i-a adus omului Tatălui nostru pâine din cele dintâi roade — douăzeci de pâini de orz și grâne proaspete în traista lui. Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănânce.”

⁴³Slujitorul lui a zis: „Cum să pun eu aceasta înaintea a o sută de oameni?” El a zis din nou: „Dă oamenilor să mănânce, căci așa zice Tatăl nostru: Vor mânca și va mai rămâne.”

⁴⁴El a pus-o înaintea lor; ei au mâncat și a mai rămas, întocmai cum spusese Tatăl nostru.