2 Împărați 5

5 ¹Naaman, căpetenia oștirii împăratului Aramului, era un om mare și foarte prețuit înaintea stăpânului său, pentru că prin el Tatăl nostru dăduse biruință Aramului. Era un războinic viteaz, dar avea o boală de piele. ²Arameii ieșiseră în cete de jaf și luaseră prinsă din țara lui Israel o fetiță, iar ea era în slujba soției lui Naaman. ³Ea i-a zis stăpânei sale: „O, dacă stăpânul meu ar merge la prorocul din Samaria! El l-ar vindeca de lepra lui.”

⁴Naaman a intrat și i-a spus stăpânului său: „Iată ce a vorbit fata din țara lui Israel.”

⁵„Du-te”, a zis împăratul Aramului, „și voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel.” Așa că Naaman a plecat, luând cu el aproape 750 de livre de argint, aproape 150 de livre de aur și zece rânduri de haine.

⁶A adus scrisoarea împăratului lui Israel. În ea scria: „Odată cu această scrisoare ți-l trimit pe Naaman, slujitorul meu, ca să-l vindeci de boala lui de piele.”

⁷Citind scrisoarea, împăratul lui Israel și-a sfâșiat hainele: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să dau moartea și viața, de cere de la mine să vindec un om de boala lui de piele? Vedeți dar că își caută pricină cu mine!”

⁸Când a auzit Elisei, omul Tatălui nostru, că împăratul lui Israel și-a sfâșiat hainele, i-a trimis vorbă împăratului: „Pentru ce ți-ai sfâșiat hainele? Trimite-l la mine și va ști că este un proroc în Israel.”

⁹Naaman a venit cu caii și cu carele lui și s-a oprit la ușa casei lui Elisei. ¹⁰Elisei a trimis la el un sol, ca să-i spună: „Du-te și spală-te de șapte ori în Iordan; carnea ta se va face sănătoasă și vei fi curat.”

¹¹Dar Naaman a plecat mânios, zicând: „Iată, eu credeam că va ieși la mine, că se va opri, că va chema Numele Domnului, Dumnezeului său, că își va trece mâna peste locul bolnav și va vindeca boala. ¹²Oare Abana și Farpar, râurile Damascului, nu sunt mai bune decât toate apele lui Israel? N-aș putea oare să mă spăl în ele și să fiu curat?” Și s-a întors și a plecat plin de mânie.

¹³Dar slujitorii lui s-au apropiat de el și i-au zis: „Părinte, dacă prorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu cât mai mult acum, când îți spune doar: «Spală-te și vei fi curat»?”

¹⁴S-a coborât și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului Tatălui nostru, iar carnea lui s-a făcut iarăși cum e carnea unui copilaș și a fost curat.

¹⁵Naaman s-a întors la omul Tatălui nostru cu toată suita lui. A venit și a stat înaintea lui și a zis: „Iată, acum știu că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Te rog, primește un dar de la slujitorul tău.”

¹⁶Elisei a răspuns: „Viu este Tatăl nostru, înaintea căruia stau, că nu voi primi nimic!” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut.

¹⁷„Dacă nu”, a zis Naaman, „atunci îngăduie să i se dea slujitorului tău atâta pământ cât pot duce doi catâri, căci slujitorul tău nu va mai aduce nici ardere-de-tot, nici jertfă altui dumnezeu, ci numai Domnului. ¹⁸Dar să-l ierte Domnul pe slujitorul tău un lucru: când stăpânul meu va intra în templul lui Rimon ca să se închine, sprijinindu-se pe brațul meu, și mă voi pleca și eu în templul lui Rimon, când mă voi pleca acolo — să-l ierte Domnul pe slujitorul tău.”

¹⁹„Du-te în pace”, i-a zis Elisei. Și Naaman a plecat de la el și mersese o bucată de drum.

²⁰Dar Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul Tatălui nostru, și-a zis: „Iată, stăpânul meu l-a cruțat prea mult pe Naaman, arameul acesta, căci n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Tatăl nostru că voi alerga după el și voi lua ceva de la el.”

²¹Ghehazi a alergat după Naaman. Când l-a văzut Naaman alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă în întâmpinare și a zis: „Este totul bine?”

²²„Totul este bine”, a zis Ghehazi. „Stăpânul meu m-a trimis să-ți spun: «Chiar acum au venit la mine din muntele lui Efraim doi tineri dintre fiii prorocilor. Dă-le, te rog, aproape șaptezeci și cinci de livre de argint și două rânduri de haine.»”

²³„Fă-mi plăcerea și ia aproape 150 de livre”, a zis Naaman. A stăruit de el și a legat aproape 150 de livre de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de haine, și le-a dat la doi dintre slujitorii săi, care le-au dus înaintea lui Ghehazi. ²⁴Când a ajuns la deal, Ghehazi a luat lucrurile din mâna slujitorilor, le-a pus în casă, a dat drumul oamenilor și ei au plecat. ²⁵Apoi a intrat și a stat înaintea stăpânului său. Elisei l-a întrebat: „Unde ai fost, Ghehazi?” El a răspuns: „Slujitorul tău n-a fost nicăieri.”

²⁶Dar Elisei i-a zis: „Oare n-a fost inima mea cu tine când s-a întors omul acela din car ca să-ți iasă în întâmpinare? Este oare acum vremea să iei argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi și roabe? ²⁷Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de urmașii tăi pe vecie.” Și Ghehazi a ieșit dinaintea lui plin de lepră, alb ca zăpada.