2 Împărați 6

6 ¹Ceata prorocilor i-a zis lui Elisei: „Iată, locul unde locuim sub îngrijirea ta este prea strâmt pentru noi.

²Să mergem până la Iordan, să luăm fiecare câte o bârnă și să ne facem acolo un loc de locuit.” El a zis: „Duceți-vă.”

³Unul dintre ei a zis: „Te rugăm, binevoiește să mergi cu slujitorii tăi.” El a răspuns: „Voi merge.”

⁴Așa că a mers cu ei. Au ajuns la Iordan și au început să taie copaci. ⁵Pe când unul dobora o bârnă, fierul securii a căzut în apă. El a strigat: „Ah, stăpâne! Era împrumutat!”

⁶Omul Tatălui nostru a întrebat: „Unde a căzut?” Omul i-a arătat lui Elisei locul. Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o acolo și a făcut fierul să plutească. ⁷„Ridică-l”, a zis el. Atunci omul a întins mâna și l-a luat.

Oștirea de foc a Tatălui îl păzește pe Elisei

⁸Împăratul Aramului se războia cu Israelul. S-a sfătuit cu slujitorii săi: „Tabăra mea va fi în cutare și cutare loc.”

⁹Omul Tatălui nostru l-a înștiințat pe împăratul lui Israel: „Ferește-te să treci pe lângă locul acesta, căci acolo se coboară arameii.” ¹⁰Așa că împăratul lui Israel a trimis la locul despre care îi spusese omul Tatălui nostru, înștiințându-l; și s-a păzit acolo, nu o dată, nici de două ori. ¹¹I s-a tulburat inima împăratului Aramului din pricina aceasta. Și-a chemat slujitorii și a întrebat: „Nu-mi spuneți care dintre noi ține cu împăratul lui Israel?”

¹²Unul dintre slujitorii săi a zis: „Nimeni, domnul meu, împărate. Ci Elisei, prorocul din Israel, îi spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rostești în odaia ta de culcare.”

¹³„Duceți-vă și vedeți unde este”, a zis împăratul, „ca să trimit oameni să-l prindă.” I s-a adus de veste: „Iată, este în Dotan.”

¹⁴A trimis acolo cai, care și o oaste mare; au venit noaptea și au înconjurat cetatea. ¹⁵Slujitorul omului Tatălui nostru s-a sculat dis-de-dimineață și a ieșit; și iată, o oaste cu cai și care înconjura cetatea. „Ah, stăpâne! Ce ne vom face?” a zis slujitorul.

¹⁶„Nu te teme”, a răspuns el, „căci cei care sunt cu noi sunt mai mulți decât cei care sunt cu ei.” ¹⁷Elisei s-a rugat: „Tată al meu, deschide-i, te rog, ochii ca să vadă.” Și Tatăl nostru i-a deschis ochii tânărului: acesta a văzut muntele plin de cai și de care de foc în jurul lui Elisei. ¹⁸Când arameii s-au coborât spre el, Elisei s-a rugat Tatălui nostru: „Te rog, lovește poporul acesta cu orbire.” Și i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei.

¹⁹Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea, nici cetatea. Urmați-mă și vă voi duce la omul pe care îl căutați.” Apoi i-a dus la Samaria. ²⁰Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: „O, Tată al meu, deschide-le ochii oamenilor acestora ca să vadă.” Atunci Tatăl nostru le-a deschis ochii și au văzut: erau în mijlocul Samariei.

²¹Când i-a văzut, împăratul lui Israel i-a zis lui Elisei: „Părintele meu, să-i ucid? Să-i ucid?”

²²El a răspuns: „Să nu-i ucizi. Ai ucide tu pe cei pe care i-ai luat prinși cu sabia și cu arcul tău? Pune-le înainte pâine și apă, ca să mănânce și să bea, apoi să se ducă la stăpânul lor.”

²³Le-a pregătit un ospăț mare; au mâncat și au băut, apoi i-a trimis la stăpânul lor. Și cetele de jefuitori aramei n-au mai venit în țara lui Israel.

Asediul și foametea zdrobesc Samaria

²⁴După aceea, Ben-Hadad, împăratul Aramului, și-a strâns toată oștirea, s-a suit și a împresurat Samaria. ²⁵A fost o foamete mare în Samaria în timpul asediului, până acolo încât un cap de măgar se vindea cu optzeci de sicli de argint, iar un sfert de cab de găinaț de porumbel cu cinci sicli de argint. ^a a v25 Cabul era o măsură mică pentru cereale, cam de un litru, așa că un sfert de cab era o bucățică de hrană de deznădejde. ²⁶Pe când împăratul lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat: „Ajută-mă, domnul meu, împărate!”

²⁷El a zis: „Dacă nu te ajută Tatăl nostru, de unde să-ți găsesc eu ajutor? Din aria de treierat? Din teasc?” ²⁸Împăratul a întrebat-o: „Ce ai?” Ea a zis: „Femeia aceasta mi-a spus: «Dă-ți fiul să-l mâncăm astăzi, iar pe al meu îl vom mânca mâine.»

²⁹Așa că l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. A doua zi i-am zis: «Dă-ți fiul să-l mâncăm», dar ea l-a ascuns.”

³⁰Când a auzit împăratul cuvintele femeii, și-a sfâșiat hainele; și pe când trecea pe zid, poporul a văzut că avea un sac pe trup, pe sub haine. ³¹El a zis: „Să mă pedepsească Tatăl nostru cu toată asprimea dacă va rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe el!”

³²Elisei ședea în casa lui și bătrânii ședeau împreună cu el. Împăratul trimisese un om înaintea sa, dar, înainte să ajungă solul, Elisei le-a zis bătrânilor: „Vedeți cum acest fiu de ucigaș trimite să-mi ia capul? Luați seama, când va veni solul, închideți ușa și țineți-o bine împotriva lui. Nu se aude oare în urma lui zgomotul pașilor stăpânului său?”

³³Pe când încă le vorbea, iată că solul s-a coborât la el. Împăratul a zis: „Iată, nenorocirea aceasta vine de la Tatăl nostru. De ce să mai aștept pe Tatăl nostru?”