Elisei făgăduiește pâine până mâine
Elisei promite făină la prețuri obișnuite până mâine, iar dregătorul împăratului își bate joc. Patru oameni cu boală de piele, socotind că vor muri oricum, găsesc tabăra arameilor părăsită, căci Tatăl nostru îi făcuse să audă o oștire, și se opresc din ospăț ca să ducă vestea. Batjocoritorul este călcat în picioare.
7 1Elisei a zis: „Ascultați cuvântul Tatălui nostru. Așa vorbește Tatăl nostru: Mâine, pe vremea aceasta, la poarta Samariei, șapte litri de floare de făină se vor vinde cu patru uncii de argint, iar paisprezece litri de orz cu patru uncii de argint.”
2Atunci ofițerul pe brațul căruia se sprijinea împăratul i-a răspuns omului Tatălui nostru: „Iată, chiar dacă Tatăl nostru ar deschide ferestrele cerurilor, s-ar putea întâmpla una ca aceasta?” Elisei a răspuns: „Vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ele.”
Tatăl nostru împrăștie oștirea arameilor
3Patru bărbați bolnavi de o boală de piele se aflau la intrarea porții și și-au zis unul altuia: „De ce să stăm aici până vom muri? 4Dacă zicem: «Să intrăm în cetate», acolo este foametea și vom muri. Dacă rămânem aici, murim și noi. Așa că veniți să trecem în tabăra arameilor. Dacă ne cruță, vom trăi; dacă ne omoară, vom muri.”
5Așa că, în amurg, s-au sculat să meargă la tabăra arameilor. Când au ajuns la marginea taberei, iată că nu era nimeni acolo. 6Căci Tatăl nostru cel atotstăpânitor făcuse ca oștirea arameilor să audă vuietul unor care și al unor cai, vuietul unei oștiri mari, așa că și-au zis unul altuia: „Iată, împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împărații hitiților și pe cei ai Egiptului, ca să ne atace!” 7Așa că s-au sculat și au fugit în amurg, lăsându-și corturile, caii și măgarii. Au lăsat tabăra așa cum era și au fugit ca să-și scape viața. 8Când acei bărbați bolnavi de o boală de piele au ajuns la marginea taberei, au intrat într-un cort, au mâncat și au băut, apoi au luat de acolo argint, aur și haine și le-au ascuns. S-au întors, au intrat în alt cort, au luat lucruri și de acolo și le-au ascuns și pe acelea. 9Apoi și-au zis unul altuia: „Nu facem bine. Ziua aceasta este o zi de vești bune, iar noi o ținem numai pentru noi. Dacă așteptăm până la lumina dimineții, ne va ajunge pedeapsa. Acum veniți să mergem îndată și să dăm de știre casei împăratului.”
10Așa că au venit și au strigat către portarii cetății, dându-le de știre: „Ne-am dus în tabăra arameilor și iată că nu era nimeni acolo, nici glas de om, ci doar caii și măgarii legați și corturile așa cum erau.”
11Portarii au strigat vestea, iar ea a fost dusă înăuntru, în casa împăratului.
12În noaptea aceea, împăratul s-a sculat și le-a zis slujitorilor săi: „Vă voi spune ce au plănuit arameii împotriva noastră. Ei știu că suntem flămânzi, de aceea au ieșit din tabără ca să se ascundă în câmp, gândindu-se: Când vor ieși din cetate, îi vom prinde vii și vom intra în cetate.”
13Unul dintre slujitorii săi a zis: „Să ia câțiva oameni cinci dintre caii care au mai rămas în cetate. Oricum, vor avea aceeași soartă ca toată mulțimea lui Israel care a mai rămas aici — ca toată mulțimea lui Israel care a și pierit. Să-i trimitem și să vedem.”
14Așa că au luat două care cu cai, iar împăratul i-a trimis după oștirea arameilor, zicând: „Duceți-vă și vedeți!” 15S-au luat după ei până la Iordan și iată că tot drumul era plin de haine și de lucruri pe care arameii le aruncaseră în graba lor. Solii s-au întors și i-au dat de știre împăratului.
16Atunci poporul a ieșit și a jefuit tabăra arameilor. Așa că șapte litri de floare de făină s-au vândut cu patru uncii de argint, iar paisprezece litri de orz cu patru uncii de argint, așa cum spusese Tatăl nostru. 17Împăratul o pusese pe căpetenia pe brațul căreia se sprijinea să vegheze poarta; dar mulțimea a călcat-o în picioare acolo și a murit, așa cum spusese omul Tatălui nostru când împăratul coborâse la el. 18S-a întâmplat întocmai cum îi spusese omul Tatălui nostru împăratului: „Mâine, pe vremea aceasta, la poarta Samariei, paisprezece litri de orz se vor vinde cu patru uncii de argint, iar șapte litri de floare de făină cu patru uncii de argint.” 19Ofițerul îi răspunsese omului Tatălui nostru: „Iată, chiar dacă Tatăl nostru ar deschide ferestrele cerurilor, s-ar putea întâmpla una ca aceasta?” Iar el îi răspunsese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ele.” 20Și tocmai așa i s-a întâmplat: poporul l-a călcat în picioare la poartă și a murit.