2 Împărați 3

3 ¹Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda, și a domnit doisprezece ani. ²A făcut ce este rău în ochii Tatălui nostru, dar nu ca tatăl și mama lui, căci a îndepărtat stâlpul sacru al lui Baal pe care îl făcuse tatăl său. ³Totuși s-a ținut de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască; nu s-a abătut de la ele.

⁴Meșa, împăratul Moabului, creștea oi și plătea împăratului lui Israel o sută de mii de miei și lâna a o sută de mii de berbeci. ⁵Dar, când a murit Ahab, împăratul Moabului s-a răzvrătit împotriva împăratului lui Israel. ⁶Atunci împăratul Ioram a pornit din Samaria în vremea aceea și a numărat tot Israelul. ⁷A plecat și a trimis vorbă lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Împăratul Moabului s-a răzvrătit împotriva mea. Vrei să mergi cu mine să luptăm împotriva Moabului?” El a răspuns: „Voi merge. Eu sunt ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.”

⁸El a întrebat: „Pe ce cale să ne suim?” A răspuns: „Pe calea prin pustiul Edomului.”

⁹Împăratul lui Israel a pornit împreună cu împăratul lui Iuda și cu împăratul Edomului. Au mers pe un drum ocolit timp de șapte zile și n-au avut apă nici pentru oaste, nici pentru vitele care veneau după ei. ¹⁰Împăratul lui Israel a zis: „Vai! Căci Tatăl nostru i-a chemat pe acești trei împărați doar ca să-i dea în mâna Moabului.” ^a a v10 Chiar și acest împărat necredincios, grabnic la învinuiri, aparține totuși familiei legământului — el numește tocmai pe Tatăl în care nu are încredere.

¹¹Dar Iosafat a zis: „Nu este aici niciun proroc al Tatălui nostru, ca să-L întrebăm pe Tatăl nostru prin el?” Unul dintre slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie.”

¹²Iosafat a zis: „Cuvântul Tatălui nostru este cu el.” Așa că împăratul lui Israel, Iosafat și împăratul Edomului s-au coborât la el.

¹³Elisei l-a întrebat pe împăratul lui Israel: „Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la prorocii tatălui tău și ai mamei tale.” Împăratul i-a zis: „Nu—Tatăl nostru i-a chemat pe acești trei împărați ca să-i dea în mâna Moabului.”

¹⁴Elisei a zis: „Viu este Tatăl oștirilor cerești, căruia Îi slujesc, că, dacă n-aș ține seama de Iosafat, împăratul lui Iuda, nu m-aș uita la tine, nici nu te-aș băga în seamă. ¹⁵Acum aduceți-mi un cântăreț.” Și, pe când cânta cântărețul, mâna Tatălui nostru a venit peste el.

¹⁶El a zis: „Așa vorbește Tatăl nostru: Faceți valea aceasta plină de gropi. ¹⁷Căci așa vorbește Tatăl nostru: Nu veți vedea nici vânt, nici ploaie, și totuși valea aceasta se va umple de apă, și veți bea—voi, turmele voastre și vitele voastre. ¹⁸Acesta este un lucru de puțin preț în ochii mei; El va da și Moabul în mâna voastră. ¹⁹Veți bate orice cetate întărită și orice cetate aleasă, veți tăia orice pom bun, veți astupa orice izvor de apă și veți strica cu pietre orice ogor bun.”

²⁰Dimineața, la vremea aducerii darului de mâncare, deodată a venit apă dinspre Edom, și țara s-a umplut de apă.

²¹Tot Moabul auzise că împărații se suiseră să lupte împotriva lor, așa că au fost chemați toți cei în stare să poarte arme și mai în vârstă; și s-au așezat la hotar. ²²S-au sculat dis-de-dimineață; soarele strălucea peste apă, și moabiții au văzut apa din fața lor roșie ca sângele. ²³Și au zis: „Sânge! Împărații s-au luptat și s-au ucis unii pe alții. Acum, Moabe, la pradă!”

²⁴Dar, când au ajuns la tabăra lui Israel, israeliții s-au ridicat și i-au bătut pe moabiți, care au fugit dinaintea lor. Israel a înaintat în țară, bătându-i pe moabiți pe măsură ce mergeau. ²⁵Au dărâmat cetățile. Pe orice ogor bun fiecare a aruncat câte o piatră, până l-a acoperit. Au astupat orice izvor de apă și au tăiat orice pom bun, lăsând doar pietrele din Chir-Hareset, pe care prăștiașii au înconjurat-o și au lovit-o. ²⁶Când a văzut împăratul Moabului că lupta era prea grea pentru el, a luat cu sine șapte sute de oameni care scoteau sabia ca să-și croiască drum până la împăratul Edomului, dar n-a izbutit. ²⁷Atunci a luat pe fiul său întâi născut, care avea să domnească în locul lui, și l-a adus ca ardere-de-tot pe zid. O mânie mare a venit împotriva lui Israel, așa că s-au retras de la el și s-au întors în țara lor.