2 Împărați 2

2 ¹Când Tatăl nostru era gata să-l ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie și Elisei au plecat din Ghilgal. ²Ilie i-a zis lui Elisei: „Te rog, rămâi aici, căci Tatăl nostru m-a trimis la Betel.” Elisei a zis: „Viu este Tatăl nostru și viu ești tu, că nu te voi părăsi.” Și au coborât la Betel.

³Prorocii din Betel au ieșit la Elisei și l-au întrebat: „Știi că astăzi Tatăl nostru îl va lua pe stăpânul tău de deasupra capului tău?” „Da, știu”, a zis el. „Tăceți.”

⁴Ilie a zis: „Elisei, te rog, rămâi aici, căci Tatăl nostru m-a trimis la Ierihon.” El a răspuns: „Viu este Tatăl nostru și viu ești tu, că nu te voi părăsi.” Și au mers la Ierihon.

⁵Ceata prorocilor din Ierihon s-a apropiat de Elisei și l-a întrebat: „Știi că Tatăl nostru îl va lua astăzi pe stăpânul tău de la tine?” „Da, știu”, a zis el. „Tăceți.”

⁶Ilie i-a zis: „Te rog, rămâi aici, căci Tatăl nostru m-a trimis la Iordan.” El a zis: „Viu este Tatăl nostru și viu ești tu, că nu te voi părăsi.” Și au mers mai departe amândoi.

⁷Cincizeci de bărbați din ceata prorocilor au mers și au stat în fața lor, la depărtare, în timp ce amândoi stăteau lângă Iordan. ⁸Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul, a lovit apa, și ea s-a despărțit într-o parte și în alta; și cei doi au trecut pe uscat. ⁹După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei: „Cere ce să fac pentru tine înainte să fiu luat de la tine.” Elisei a zis: „Te rog, lasă-mă să moștenesc o îndoită măsură din duhul tău.”

¹⁰„Greu lucru ai cerut”, a zis Ilie. „Dacă mă vei vedea luat de la tine, va fi al tău; dacă nu, nu va fi.”

¹¹Pe când mergeau și vorbeau, un car de foc și cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, iar Ilie s-a suit la cer într-un vârtej de vânt. ¹²Elisei a văzut și a strigat: „Părintele meu! Părintele meu! Carele lui Israel și călăreții lui!” Și nu l-a mai văzut. Apoi și-a apucat hainele și le-a rupt în două.

¹³A ridicat mantaua lui Ilie, care căzuse de pe el, s-a întors și a stat pe malul Iordanului. ¹⁴A luat mantaua lui Ilie, care căzuse de pe el, a lovit apa și a zis: „Unde este Tatăl nostru, Dumnezeul lui Ilie?” A lovit apa, ea s-a despărțit într-o parte și în alta, și Elisei a trecut.

¹⁵Prorocii din Ierihon, care erau în fața lui, l-au văzut și au zis: „Duhul lui Ilie se odihnește peste Elisei.” Și i-au ieșit înainte și s-au plecat până la pământ înaintea lui. ¹⁶„Iată”, au zis ei, „slujitorii tăi au cincizeci de oameni viteji. Lasă-i să meargă să-l caute pe stăpânul tău; poate că Duhul Tatălui nostru l-a ridicat și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” „Nu”, a zis Elisei, „nu-i trimiteți.”

¹⁷Dar au stăruit de el până când i-a fost rușine să refuze. „Trimiteți-i”, a zis el. Și au trimis cincizeci de bărbați, care au căutat trei zile, dar nu l-au găsit.

¹⁸Când s-au întors la Elisei, care rămăsese la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu mergeți?”

Tatăl vindecă apele Ierihonului

¹⁹Oamenii cetății i-au zis lui Elisei: „Iată, domnul nostru, cetatea aceasta este așezată bine, după cum vezi, dar apa este rea și pământul neroditor.”

²⁰„Aduceți-mi un blid nou”, a zis el, „și puneți sare în el.” Și i l-au adus.

²¹A ieșit la izvorul apelor, a aruncat sare în el și a zis: „Așa vorbește Tatăl nostru: Am vindecat apa aceasta; de acum nu va mai pricinui nici moarte, nici nerodire.”

²²Și apa a rămas curată până în ziua de azi, după cuvântul pe care-l rostise Elisei.

²³De acolo Elisei s-a suit la Betel. Pe când mergea pe drum, niște băieți mici au ieșit din cetate și și-au bătut joc de el: „Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!” ²⁴El s-a întors, s-a uitat la ei și i-a blestemat în Numele Tatălui nostru. Atunci doi urși au ieșit din pădure și au sfâșiat patruzeci și doi dintre băieți. ²⁵De acolo Elisei s-a dus la muntele Carmel și de acolo s-a întors la Samaria.