2 Împărați 1

1 ¹După moartea lui Ahab, Moab s-a răzvrătit împotriva lui Israel.

²Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus din Samaria și s-a rănit. A trimis soli, zicându-le: „Duceți-vă și întrebați-l pe Baal-Zebub, dumnezeul Ekronului, dacă mă voi vindeca de rana aceasta.”

³Dar solul Tatălui nostru i-a zis lui Ilie tișbitul: „Scoală-te, du-te în întâmpinarea solilor împăratului Samariei și întreabă-i: «Oare nu este niciun Tată în Israel, de vă duceți să-l întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ekronului?»

⁴De aceea, așa zice Tatăl nostru: «Nu te vei da jos din patul în care te-ai urcat, ci vei muri negreșit.»” Apoi Ilie a plecat.

⁵Când solii s-au întors la împărat, el i-a întrebat: „De ce v-ați întors?”

⁶Ei au răspuns: „Un om ne-a ieșit în întâmpinare și ne-a zis: «Întoarceți-vă la împăratul care v-a trimis și spuneți-i: Așa zice Tatăl nostru: Oare nu este niciun Tată în Israel, de trimiți oameni să-l întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ekronului? De aceea nu te vei da jos din patul în care te-ai urcat, ci vei muri negreșit.»”

⁷Împăratul i-a întrebat: „Ce fel de om era cel care v-a ieșit în întâmpinare și v-a spus aceste lucruri?”

⁸Ei au zis: „Era un om îmbrăcat cu o haină de păr și încins la mijloc cu o curea de piele.” Împăratul a zis: „Ilie tișbitul.”

⁹Împăratul a trimis la Ilie o căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai ei. Căpetenia s-a urcat la el, pe când ședea pe vârful unui deal, și i-a zis: „Omule al Tatălui nostru, împăratul zice: «Coboară!»”

¹⁰Ilie i-a răspuns căpeteniei: „Dacă sunt un om al Tatălui nostru, să se coboare foc din cer și să te mistuie pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Și s-a coborât foc din cer și l-a mistuit pe el și pe cei cincizeci de oameni ai lui.

¹¹Împăratul a trimis din nou o altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai ei, care i-a zis: „Omule al Tatălui nostru, așa zice împăratul: «Coboară repede!»”

¹²Ilie i-a răspuns: „Dacă sunt un om al Tatălui nostru, să se coboare foc din cer și să te mistuie pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Și focul Tatălui nostru s-a coborât din cer și l-a mistuit pe el și pe cei cincizeci de oameni ai lui.

¹³Împăratul a trimis a treia căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai ei. Această a treia căpetenie s-a urcat, a îngenuncheat înaintea lui Ilie și l-a rugat: „Omule al Tatălui nostru, te rog, să fie scumpă în ochii tăi viața mea și viața acestor cincizeci de slujitori ai tăi! ¹⁴Iată, s-a coborât foc din cer și le-a mistuit pe cele dintâi două căpetenii cu cei câte cincizeci de oameni ai lor. Dar acum, să fie scumpă viața mea în ochii tăi!”

¹⁵Solul Tatălui nostru i-a zis lui Ilie: „Coboară cu el, nu te teme de el!” Așa că Ilie s-a coborât cu el la împărat.

¹⁶I-a zis împăratului: „Așa zice Tatăl nostru: Pentru că ai trimis soli să-l întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ekronului — oare nu este niciun Tată în Israel ca să-i întrebi cuvântul? —, de aceea nu te vei da jos din patul în care te-ai urcat, ci vei muri negreșit.”

¹⁷Ahazia a murit, după cuvântul Tatălui nostru rostit prin Ilie. Fiindcă Ahazia nu avea niciun fiu, în locul lui a domnit Ioram, în anul al doilea al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda. ¹⁸Celelalte fapte ale lui Ahazia, ce a făcut el, oare nu sunt scrise în cartea Cronicilor împăraților lui Israel?