Plângerile lui Ieremia 3

3 ¹Eu sunt omul care a văzut suferința sub toiagul mâniei lui. ²M-a izgonit și m-a făcut să umblu în întuneric, fără nicio lumină. ³Da, împotriva mea își întoarce mâna iar și iar, toată ziua.

⁴Mi-a măcinat carnea și pielea; mi-a zdrobit oasele. ⁵M-a împresurat și m-a înconjurat cu amărăciune și necaz. ⁶M-a făcut să locuiesc în întuneric ca cei morți demult.

⁷M-a zidit înăuntru ca să nu pot scăpa; mi-a îngreunat lanțurile. ⁸Chiar și când strig și cer ajutor, îmi astupă rugăciunea. ⁹Mi-a stăvilit căile cu pietre cioplite; mi-a strâmbat cărările.

¹⁰El este un urs care stă la pândă după mine, un leu în ascunzătoare. ¹¹M-a abătut de pe cale și m-a sfâșiat în bucăți; m-a lăsat pustiit. ¹²Și-a încordat arcul și m-a pus ca țintă săgeții lui.

¹³Mi-a înfipt în măruntaie săgețile tolbei sale. ¹⁴Am ajuns de râsul întregului meu popor, cântecul lor de batjocură toată ziua. ¹⁵M-a umplut de amărăciune; m-a săturat de amărăciune.

¹⁶Mi-a sfărâmat dinții cu pietriș și m-a făcut să mă ghemuiesc în țărână. ¹⁷Sufletul meu a pierdut orice pace; am uitat ce este fericirea. ¹⁸De aceea zic: „Mi-a pierit tăria și, odată cu ea, nădejdea mea în Tatăl nostru.”

¹⁹Adu-ți aminte de suferința mea și de pribegia mea, de amărăciune și de fiere! ^a a v19 Pivotul cărții. După ce i-a cerut Tatălui nostru să-și amintească de suferința lui, poetul se întoarce în clipa următoare spre ceea ce își va aminti el însuși — și găsește îndurarea nouă în fiecare dimineață. ²⁰Sufletul meu își amintește neîncetat de ea și se pleacă înlăuntrul meu. ²¹Dar iată ce îmi aduc aminte și de aceea am nădejde:

²²Dragostea de legământ a Tatălui nostru nu încetează niciodată; îndurările lui nu se sfârșesc nicicând; ²³sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta. ²⁴„Tatăl nostru este tot ce-mi trebuie”, zice sufletul meu, „de aceea voi nădăjdui în el.”

²⁵Tatăl nostru este bun cu cei ce așteaptă după el, cu sufletul care-l caută. ²⁶Bine este să aștepți în tăcere mântuirea Tatălui nostru. ²⁷Bine este pentru un om să poarte jugul în tinerețea lui.

²⁸Să stea singur în tăcere, când i se pune asupra; ²⁹să-și pună gura în țărână — poate că mai este nădejde; ^b b v29 A-și pune gura în țărână era o străveche poziție de smerenie deplină și de supunere înaintea lui Dumnezeu. ³⁰să-și dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări.

³¹Căci Tatăl Suveran nu va părăsi pe vecie. ³²Deși întristează, se va îndura după mulțimea dragostei lui de legământ; ³³căci nu necăjește cu plăcere, nici nu-i întristează pe oameni. ^c c v33 Aici este punctul de cotitură al întregii cărți: Tatăl nostru nu rănește din inima lui. Judecata lui este reală, dar nu este niciodată ceea ce îl bucură — îndurarea lui dăinuie întotdeauna mai mult decât mustrarea lui.

³⁴A zdrobi sub picioare pe toți prinșii pământului, ³⁵a lipsi un om de dreptate înaintea Celui Preaînalt, ³⁶a strâmba dreptatea unui om în pricina lui — Tatăl Suveran nu încuviințează.

³⁷Cine a vorbit și s-a împlinit, dacă nu a poruncit-o Tatăl Suveran? ³⁸Oare nu din gura Celui Preaînalt vin nenorocirea și binele, deopotrivă? ³⁹De ce să se plângă omul viu de pedeapsa pentru păcatele lui?

⁴⁰Să ne cercetăm și să ne punem la încercare căile și să ne întoarcem la Tatăl nostru! ⁴¹Să ne înălțăm inimile și mâinile spre Tatăl nostru din ceruri: ⁴²„Am păcătuit și ne-am răzvrătit, iar tu nu ai iertat.

⁴³Te-ai învăluit în mânie și ne-ai urmărit, ucigând fără milă; ⁴⁴te-ai învăluit cu un nor, ca nicio rugăciune să nu poată străbate. ⁴⁵Ne-ai făcut gunoi și lepădătură în mijlocul popoarelor.

⁴⁶Toți vrăjmașii noștri își deschid gura împotriva noastră; ⁴⁷spaima și groapa au venit peste noi, prăpădul și nimicirea.” ⁴⁸Ochii mei varsă șiroaie de apă pentru prăpădul poporului meu.

⁴⁹Ochii mei vor vărsa lacrimi fără încetare, fără răgaz, ⁵⁰până când Tatăl nostru va privi în jos și va vedea din ceruri. ⁵¹Ochii mei aduc întristare sufletului meu din pricina sorții tuturor fiicelor cetății mele.

⁵²Am fost vânat ca o pasăre de cei ce-mi erau vrăjmași fără pricină; ⁵³m-au aruncat de viu într-o groapă și au azvârlit cu pietre în mine; ⁵⁴apele s-au închis peste capul meu; am zis: „Sunt pierdut.”

⁵⁵Am chemat numele tău, Tatăl meu, din adâncul gropii; ⁵⁶Tu ai auzit rugămintea mea: „Nu-ți astupa urechea la strigătul meu de ajutor!”

⁵⁷Te-ai apropiat în ziua când te-am chemat; ai zis: „Nu te teme!”

⁵⁸Tu ai apărat pricina mea, Tată Suveran; ai răscumpărat viața mea. ⁵⁹Tu ai văzut nedreptatea ce mi s-a făcut, Tatăl meu; judecă pricina mea. ⁶⁰Tu ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

⁶¹Tu ai auzit ocările lor, Tatăl meu, toate uneltirile lor împotriva mea, ⁶²buzele și gândurile potrivnicilor mei împotriva mea, toată ziua. ⁶³Ia seama la fiecare mișcare a lor; eu sunt cântecul lor de batjocură.

⁶⁴Le vei răsplăti, Tatăl meu, după faptele mâinilor lor. ⁶⁵Le vei da împietrirea inimii; blestemul tău va fi peste ei. ⁶⁶Îi vei urmări în mânie și-i vei nimici de sub cerurile Tatălui nostru.