Plângerile lui Ieremia 2

2 ¹Cum a învăluit-o Stăpânul Tată, în mânia lui, pe fiica Sionului în nor! A aruncat din cer pe pământ strălucirea lui Israel; nu și-a adus aminte de așternutul picioarelor lui în ziua mâniei lui. ^a a v1 Așternutul picioarelor lui: templul din Ierusalim, locul pământesc unde locuia prezența lui Dumnezeu. ²Stăpânul Tată a înghițit fără milă toate locuințele lui Iacov; în urgia lui a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda. A doborât la pământ, în necinste, împărăția ei și conducătorii ei. ³În mânie aprigă l-a despuiat pe Israel de toată puterea lui; și-a tras înapoi mâna dreaptă și i-a lăsat pradă vrăjmașului. A ars în Iacov ca un foc văpăios care mistuie de jur împrejur. ⁴Și-a încordat arcul ca un vrăjmaș, cu mâna dreaptă pregătită ca un potrivnic; și i-a ucis pe toți cei plăcuți la vedere. În cortul fiicei Sionului și-a revărsat urgia ca focul. ⁵Stăpânul Tată a ajuns ca un vrăjmaș; l-a înghițit pe Israel. A înghițit toate palatele ei și a prefăcut în ruine întăriturile ei, și a îngrămădit jale și tânguire peste fiica lui Iuda. ⁶A pustiit coliba lui ca pe o grădină, a nimicit locul lui de întâlnire. Tatăl nostru a făcut Sionul să uite sărbătoarea rânduită și sabatul, iar în mânia lui aprigă a disprețuit pe împărat și pe preot. ⁷Stăpânul Tată a lepădat altarul lui, s-a dezis de sanctuarul lui; a dat în mâna vrăjmașului zidurile palatelor ei. Au strigat în casa Tatălui nostru ca într-o zi de sărbătoare. ⁸Tatăl nostru a hotărât să dărâme zidul fiicei Sionului. A întins frânghia de măsurat; nu și-a tras înapoi mâna de la nimicire. A făcut să jelească meterezul și zidul; împreună s-au prăbușit în ruină. ⁹Porțile ei s-au afundat în pământ; a nimicit și a sfărâmat zăvoarele ei. Împăratul ei și căpeteniile ei sunt printre neamuri; legea nu mai este, iar profeții ei nu mai află nicio vedenie de la Tatăl nostru. ¹⁰Bătrânii fiicei Sionului stau pe pământ în tăcere; și-au aruncat țărână pe cap și s-au îmbrăcat în haine de jale. Tinerele Ierusalimului și-au plecat capetele până la pământ. ¹¹Mi s-au sleit ochii de plâns; mi se zbuciumă lăuntrul; mi se varsă inima pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu, când copiii și pruncii leșină pe ulițele cetății. ¹²Ei strigă către mamele lor: „Unde este pâine și vin?”, în timp ce leșină ca niște răniți pe ulițele cetății, pe când își dau viața la pieptul mamelor lor. ¹³Ce să-ți spun, cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te pun alături, ca să te mângâi, fecioară, fiică a Sionului? Căci prăpădul tău este mare cât marea; cine te poate vindeca? ¹⁴Profeții tăi au avut pentru tine vedenii mincinoase și înșelătoare; nu ți-au dat pe față nelegiuirea, ca să-ți întoarcă soarta, ci au văzut pentru tine proorocii mincinoase și amăgitoare. ¹⁵Toți cei ce trec pe cale bat din palme împotriva ta; fluieră și clatină din cap la fiica Ierusalimului: „Aceasta este cetatea care era numită desăvârșirea frumuseții, bucuria întregului pământ?” ¹⁶Toți vrăjmașii tăi își deschid gura împotriva ta; fluieră și scrâșnesc din dinți și strigă: „Am înghițit-o! Aceasta este ziua pe care o așteptam; am găsit-o, am văzut-o!” ¹⁷Tatăl nostru a făcut ceea ce plănuise; și-a împlinit cuvântul pe care îl poruncise din vremuri străvechi. A dărâmat fără cruțare; l-a lăsat pe vrăjmaș să se bucure de tine și a înălțat puterea potrivnicilor tăi. ¹⁸Inima poporului a strigat către Stăpânul Tată. Zid al fiicei Sionului, lasă să curgă lacrimile ca un șuvoi zi și noapte! Nu-ți da odihnă, nici ochilor tăi alinare. ¹⁹Scoală-te, strigă în noapte, la începutul fiecărei străji de noapte! Varsă-ți inima ca apa înaintea Stăpânului Tată! Ridică-ți mâinile spre el pentru viața copiilor tăi, care leșină de foame la fiecare colț de stradă. ²⁰Privește, Tată, și ia aminte: cu cine te-ai mai purtat vreodată astfel? Să-și mănânce femeile rodul pântecelui, copiii pe care i-au legănat? Să fie uciși preotul și profetul în sanctuarul Stăpânului Tată? ²¹Tineri și bătrâni zac la pământ pe ulițe; fecioarele mele și tinerii mei au căzut de sabie. Tu i-ai ucis în ziua mâniei tale, i-ai înjunghiat fără cruțare. ²²Tu ai chemat, ca la o zi de sărbătoare, spaime de jur împrejur; iar în ziua mâniei Tatălui nostru nimeni nu a scăpat, nici nu a supraviețuit. Vrăjmașul meu i-a nimicit pe cei pe care i-am legănat și i-am crescut.