Ieremia 7

7 ¹Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Tatălui nostru:

²Stai la poarta casei Tatălui nostru și vestește acolo: Ascultați cuvântul Tatălui nostru, voi, toți cei din Iuda care intrați pe aceste porți ca să vă închinați lui. ³Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești, Tatăl nostru al lui Israel: Îndreptați-vă căile și faptele, și vă voi lăsa să locuiți în locul acesta.

⁴Nu vă încredeți în cuvintele acestea înșelătoare: „Templul Tatălui nostru! Templul Tatălui nostru! Templul Tatălui nostru!” ⁵Dacă într-adevăr vă veți îndrepta căile și faptele și dacă vă veți purta cu adevărat drept unii cu alții, ⁶dacă nu îl veți asupri pe străin, pe orfan sau pe văduvă, dacă nu veți vărsa sânge nevinovat în locul acesta și nu veți merge după alți dumnezei spre nenorocirea voastră, ⁷atunci vă voi lăsa să locuiți în locul acesta, în țara pe care am dat-o părinților voștri încă de demult, pe vecie. ⁸Dar iată, voi vă încredeți în cuvinte înșelătoare, care nu folosesc la nimic. ⁹Cum așa? Să furați, să ucideți, să preacurviți, să jurați strâmb, să aduceți jertfe lui Baal, să mergeți după alți dumnezei pe care nu i-ați cunoscut, ¹⁰și apoi să veniți să stați înaintea Mea, în casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, și să ziceți: „Suntem în siguranță!” — ca să puteți face mai departe toate aceste urâciuni? ¹¹Oare casa aceasta peste care este chemat Numele Meu a ajuns o peșteră de tâlhari în ochii voștri? Iată, Eu Însumi am văzut lucrul acesta, zice Tatăl nostru.

¹²Mergeți acum la locul Meu care era în Șilo, unde am așezat mai întâi Numele Meu, și vedeți ce i-am făcut din pricina răutății poporului Meu Israel. ¹³Acum, pentru că ați făcut toate acestea, zice Tatăl nostru — v-am vorbit mereu și mereu, dar n-ați ascultat, v-am chemat, dar n-ați răspuns,

¹⁴de aceea voi face casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă încredeți, și locului pe care vi l-am dat vouă și părinților voștri așa cum am făcut cu Șilo. ¹⁵Vă voi arunca dinaintea feței Mele așa cum i-am aruncat pe toți frații voștri, pe toți copiii lui Efraim. ^a a v15 Efraim este o denumire prescurtată pentru regatul de nord al lui Israel, pe care Asiria l-a dus în exil în jurul anului 722 î.Hr.

¹⁶Tu, nu te ruga pentru poporul acesta; nu înălța nici strigăt, nici rugăciune pentru ei; nu stărui pe lângă Mine, căci nu te voi asculta. ¹⁷Nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului? ¹⁸Copiii adună lemne, tații aprind focul, iar femeile frământă aluatul ca să facă turte pentru împărăteasa cerului; și toarnă jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie. ^b b v18 Împărăteasa cerului era o zeiță păgână a fertilității, căreia i se închinau popoarele din Orientul Apropiat antic — familiile îi aduceau închinare în casă, în locul Tatălui nostru. ¹⁹Dar oare pe Mine Mă mânie ei? zice Tatăl nostru. Oare nu pe ei înșiși, spre rușinea lor?

²⁰De aceea, așa vorbește Stăpânul, Tatăl: mânia și urgia Mea se vor revărsa peste locul acesta — peste oameni și peste animale, peste copacii câmpului și peste rodul pământului — și va arde fără să se stingă.

²¹Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești, Tatăl nostru al lui Israel: Adăugați arderile-de-tot la celelalte jertfe ale voastre și mâncați voi înșivă carnea! ²²Căci în ziua când am scos pe părinții voștri din țara Egiptului, nu le-am vorbit și nici nu le-am poruncit doar cu privire la arderile-de-tot și la jertfe. ²³Ci iată ce le-am poruncit: Ascultați de glasul Meu, și Eu voi fi Tatăl vostru, iar voi veți fi copiii Mei. Umblați întru totul pe calea pe care v-o poruncesc, ca să vă fie bine.

²⁴Dar ei n-au ascultat și nici nu și-au plecat urechea; au umblat după planurile lor, cu inima lor rea și încăpățânată, și au mers înapoi, nu înainte. ²⁵Din ziua când părinții voștri au ieșit din Egipt și până astăzi, v-am trimis pe toți slujitorii Mei, prorocii, mereu și mereu, zi după zi. ²⁶Dar ei nu M-au ascultat și nici n-au luat aminte, ci s-au încăpățânat și au făcut mai rău decât părinții lor.

²⁷Le vei spune toate aceste cuvinte, dar ei nu te vor asculta; îi vei chema, dar ei nu-ți vor răspunde.

²⁸Spune-le: Acesta este neamul care n-a ascultat de glasul Tatălui nostru și n-a primit mustrarea; adevărul a pierit, fiind nimicit de pe buzele lor. ²⁹Taie-ți părul și aruncă-l; începe un bocet pe înălțimile pleșuve, căci Tatăl nostru a lepădat și a părăsit neamul asupra căruia s-a aprins mânia lui.

Valea Măcelului

³⁰Iuda a făcut ce este rău înaintea Mea, zice Tatăl nostru. Și-au așezat idolii lor urâcioși în casa peste care este chemat Numele Meu, pângărind-o. ³¹Au zidit înălțimile Tofetului în Valea Ben-Hinom, ca să-și ardă în foc fiii și fiicele — lucru pe care niciodată nu l-am poruncit și care niciodată nu Mi-a trecut prin minte. ^c c v31 Tofetul era un loc din Valea Ben-Hinom, la sud de Ierusalim, unde erau jertfiți copii; mai târziu, de la numele acestei văi a luat naștere cuvântul „Gheena”. ³²De aceea iată, vin zilele, zice Tatăl nostru, când nu i se va mai zice nici Tofet, nici Valea Ben-Hinom, ci Valea Măcelului; și vor îngropa morții în Tofet până nu va mai rămâne loc. ³³Trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrană păsărilor cerului și fiarelor pământului, și nu va fi nimeni să le sperie. ³⁴Voi face să înceteze în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului strigătele de bucurie și de veselie, glasul mirelui și glasul miresei, căci țara va ajunge un pustiu.