Ieremia 6

6 ¹„Fugiți ca să vă puneți la adăpost, voi, fii ai lui Beniamin, din Ierusalim! Sunați din trâmbiță la Tecoa și ridicați un semn deasupra Bet-Hacheremului, căci o nenorocire se apropie dinspre miazănoapte, o mare nimicire. ²Pe cea frumoasă și gingașă, fiica Sionului, o voi nimici. ³Niște păstori cu turmele lor vor veni împotriva ei; își vor întinde corturile de jur împrejurul ei, fiecare pășunând partea lui.”

⁴Pregătiți-vă de luptă împotriva ei! Haideți să atacăm la amiază! Dar vai de noi, căci ziua scade și umbrele serii se lungesc. ⁵Haideți să atacăm noaptea și să-i distrugem fortărețele!

⁶Căci așa zice Tatăl oștirilor cerești: Tăiați-i copacii și ridicați un val de pământ pentru asediul Ierusalimului. Cetatea aceasta trebuie pedepsită; în ea nu este decât asuprire. ⁷„Cum ține o fântână apa proaspătă, așa își ține ea proaspătă răutatea. Violența și nimicirea răsună în ea; boala și rănile sunt totdeauna înaintea mea. ⁸Ia aminte la avertisment, Ierusalime, ca nu cumva să mă întorc de la tine cu scârbă și să te prefac într-o pustietate, o țară în care nu locuiește nimeni.”

⁹Așa zice Tatăl oștirilor cerești: Vor culege rămășița lui Israel atât de temeinic cum este culeasă o vie. Treci-ți din nou mâna peste mlădițe, ca unul care culege struguri.

¹⁰„Cui să-i vorbesc și să-i dau avertisment ca să asculte? Urechile lor sunt închise, așa că nu pot auzi. Cuvântul Tatălui nostru este dezgustător pentru ei; nu găsesc nicio plăcere în el.

¹¹Dar eu sunt plin de mânia Tatălui nostru; sunt istovit s-o mai țin în mine. Vars-o peste copiii de pe uliță, peste cetele de tineri strânși laolaltă; vor fi luați deopotrivă bărbatul și femeia, bătrânul și cel foarte înaintat în vârstă.” ¹²Casele lor vor fi date altora, ogoarele și nevestele împreună, căci îmi voi întinde mâna împotriva celor ce locuiesc în țară, zice Tatăl nostru. ¹³Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de câștig nedrept; de la proroc până la preot, toți înșală. ¹⁴Leagă rana poporului meu ca și cum n-ar fi gravă. «Pace, pace», zic ei, când nu este pace. ¹⁵Le-a fost rușine de purtarea lor nelegiuită? Nu, nu le-a fost deloc rușine; nici măcar nu știau să roșească. De aceea vor cădea între cei căzuți; vor fi doborâți când îi voi pedepsi, zice Tatăl nostru.

¹⁶Așa vorbește Tatăl nostru: Stați la răscruci și priviți; întrebați de cărările străvechi, unde este calea cea bună, și umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Dar ei au zis: «Nu vom umbla pe ea.» ¹⁷Am pus străjeri peste voi și am zis: «Ascultați sunetul trâmbiței!» Dar ei au zis: «Nu vom asculta.» ¹⁸„De aceea ascultați, voi, neamuri; luați aminte, voi, martori, ce li se va întâmpla. ¹⁹Ascultă, pământule: aduc nenorocire peste poporul acesta, rodul uneltirilor lor, pentru că n-au ascultat cuvintele mele și au respins învățătura mea. ²⁰Ce-mi pasă de tămâia din Șeba sau de trestia mirositoare dintr-o țară îndepărtată? Arderile voastre de tot nu sunt plăcute; jertfele voastre nu-mi plac.”

²¹De aceea așa vorbește Tatăl nostru: Voi pune piedici înaintea poporului acesta. Părinți și copii deopotrivă se vor poticni de ele; vecinii și prietenii vor pieri.

²²Așa vorbește Tatăl nostru: Iată, o oaste vine din țara de la miazănoapte; un neam mare se ridică de la marginile pământului. ²³Ei strâng în mâini arcul și sulița; sunt cruzi și fără milă. Vuietul lor răsună ca marea, când vin călare pe cai, rânduiți în linie de bătaie împotriva ta, fiică a Sionului.

²⁴Am auzit vestea despre ei și mâinile ne atârnă fără vlagă. Spaima a pus stăpânire pe noi, o durere ca a femeii în durerile nașterii. ²⁵Nu ieșiți la câmp și nu umblați pe drumuri, căci vrăjmașul are sabie, și groaza este de jur împrejur. ²⁶Fiică a poporului meu, îmbracă-te în haine de jale și tăvălește-te în cenușă; bocește cu plânset amar ca după un singur fiu, căci dintr-odată nimicitorul va veni peste noi.

²⁷„Te-am pus încercător de metale în mijlocul poporului meu, ca să le cercetezi și să le încerci căile. ²⁸Toți sunt niște răzvrătiți îndărătnici, care umblă împrăștiind clevetiri. Sunt aramă și fier; toți lucrează stricăciune. ²⁹Foalele suflă cu putere ca să ardă plumbul în foc, dar lămurirea este zadarnică; cei răi nu sunt îndepărtați. ³⁰Sunt numiți argint lepădat, pentru că Tatăl nostru i-a lepădat.”