Ieremia 31

31 ¹„În vremea aceea”, zice Tatăl nostru, „voi fi Tatăl tuturor familiilor lui Israel, iar ei vor fi copiii mei.”

²Așa vorbește Tatăl nostru: Poporul care a scăpat de sabie a găsit har în pustie; Israel a mers să-și găsească odihna.

³De departe Tatăl nostru mi s-a arătat: „Te-am iubit cu o dragoste veșnică; de aceea te-am atras la mine cu dragoste statornică.”

⁴„Din nou te voi zidi și vei fi zidită, fecioară a lui Israel! Din nou îți vei lua timpanele și vei ieși în jocul celor ce se veselesc. ⁵Din nou vei sădi vii pe dealurile Samariei; săditorii vor sădi și se vor bucura de rod.” ⁶Căci va veni o zi când străjerii vor striga în ținutul muntos al lui Efraim: „Sculați-vă și să ne suim la Sion, la Tatăl nostru!”

⁷Căci așa vorbește Tatăl nostru: Cântați de bucurie pentru Iacov, strigați pentru cea mai mare dintre neamuri; vestiți, lăudați și spuneți: «Tată, mântuiește-ți poporul, rămășița lui Israel!» ⁸„Iată, îi voi aduce din țara de la miazănoapte și îi voi strânge de la marginile pământului—între ei orbul și șchiopul, femeia însărcinată și cea în durerile nașterii. Împreună se vor întoarce aici, o mare mulțime. ⁹Cu plânset vor veni, și cu rugăminți de îndurare îi voi călăuzi; îi voi face să umble pe lângă pâraie de apă, pe un drum neted unde nu se vor poticni, căci am ajuns Tată pentru Israel, iar Efraim este întâiul meu născut.”

¹⁰Ascultați cuvântul Tatălui nostru, neamuri, și vestiți-l în ținuturile de pe țărmuri, departe; spuneți: „Cel ce l-a risipit pe Israel îl va strânge și îl va păzi cum își păzește păstorul turma.” ¹¹Căci Tatăl nostru l-a răscumpărat pe Iacov și l-a izbăvit din mâna celui mai tare decât el. ¹²Vor veni și vor cânta de bucurie pe înălțimea Sionului, și vor străluci de bucurie pentru bunătatea Tatălui nostru—pentru grâu, pentru vinul nou și pentru untdelemn, și pentru puii turmei și ai cirezii. Viața lor va fi ca o grădină udată, și niciodată nu vor mai fi copleșiți de întristare.

¹³„Atunci fecioarele se vor bucura în joc, și tinerii și bătrânii împreună. Voi preface jalea lor în bucurie; îi voi mângâia și le voi da veselie în locul întristării lor. ¹⁴Voi sătura preoții cu belșug, iar copiii mei se vor sătura de bunătatea mea”, zice Tatăl nostru.

¹⁵Așa vorbește Tatăl nostru: Un glas se aude în Rama—bocete și plâns amar. Rahela își plânge copiii; nu vrea să fie mângâiată pentru copiii ei, pentru că nu mai sunt. ^a a v15 Matei vede această tânguire împlinită în plânsul de la Betleem, când Irod a ucis copiii (Matei 2:18) — iar făgăduința Tatălui nostru despre întoarcere, din versetele care urmează, arată spre nădejdea de dincolo de durere.

¹⁶Așa vorbește Tatăl nostru: Oprește-ți glasul de la plânset și ochii de la lacrimi, căci munca ta are o răsplată, zice Tatăl nostru; se vor întoarce din țara vrăjmașului. ¹⁷„Este nădejde pentru viitorul tău, zice Tatăl nostru, și copiii tăi se vor întoarce în țara lor. ¹⁸Am auzit bine cum Efraim se tânguie: «M-ai pedepsit, și am fost pedepsit, ca un vițel nedeprins cu jugul; întoarce-mă, ca să mă întorc, căci tu ești Tatăl meu.» ¹⁹Căci după ce m-am depărtat, m-am căit; după ce am fost învățat, m-am lovit peste coapsă. M-am rușinat și am fost umilit, pentru că am purtat ocara tinereții mele. ^b b v19 Lovirea coapsei era un gest din vechime care exprima o durere adâncă sau groază. ²⁰Oare Efraim este fiul meu drag? Este el copilul meu iubit? Căci ori de câte ori vorbesc împotriva lui, tot îmi aduc aminte de el. De aceea mi se mișcă inima de milă pentru el; negreșit mă voi îndura de el”, zice Tatăl nostru. ²¹„Pune semne pe drum pentru tine; fă-ți stâlpi de îndrumare. Îndreaptă-ți mintea spre calea mare, drumul pe care ai mers. Întoarce-te, fecioară a lui Israel, întoarce-te în cetățile tale. ²²Până când vei șovăi, fiică necredincioasă? Căci am creat un lucru nou pe pământ: o femeie va înconjura un bărbat.”

²³Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești, Tatăl lui Israel: Când le voi schimba soarta, vor spune iarăși aceste cuvinte în țara lui Iuda și în cetățile ei: «Tatăl nostru să te binecuvânteze, locaș al neprihănirii, munte sfânt!» ²⁴Iuda și toate cetățile lui vor locui acolo împreună—plugarii și cei ce umblă cu turmele. ²⁵„Căci voi înviora sufletul obosit și voi sătura orice suflet copleșit de întristare.”

²⁶La aceasta m-am trezit și am privit, iar somnul îmi fusese dulce.

²⁷„Iată, vin zile, zice Tatăl nostru, când voi semăna casa lui Israel și casa lui Iuda cu sămânță de om și de animal. ²⁸Și, cum am vegheat asupra lor ca să smulg, să dărâm, să răstorn, să nimicesc și să aduc nenorocire, tot așa voi veghea asupra lor ca să zidesc și să sădesc”, zice Tatăl nostru. ²⁹„În zilele acelea nu vor mai zice: «Părinții au mâncat aguridă, și copiilor li s-au strepezit dinții.»”

³⁰„Fiecare va muri pentru propriul său păcat. Oricui mănâncă aguridă i se vor strepezi dinții.”

³¹„Iată, vin zile, zice Tatăl nostru, când voi încheia un legământ nou cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda. ^c c v31 Isus a inaugurat acest legământ nou la Cina cea de taină, în sângele său (Luca 22:20); Evrei îl numește Mijlocitorul care face sigură făgăduința Tatălui nostru (Evrei 8:8-12). ³²Nu va fi ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din țara Egiptului—legământul meu pe care l-au călcat, deși eu le eram soț”, zice Tatăl nostru. ³³„Dar iată legământul pe care îl voi încheia cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Tatăl nostru: voi pune învățătura mea înăuntrul lor și o voi scrie în inimile lor. Eu voi fi Tatăl lor, iar ei vor fi copiii mei. ³⁴Niciunul nu va mai învăța pe aproapele său sau pe fratele său, zicând: «Cunoaște-l pe Tatăl nostru!», căci toți mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Tatăl nostru. Căci le voi ierta nelegiuirea și nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”

³⁵Așa vorbește Tatăl nostru, care dă soarele ca lumină ziua și rânduiala statornică a lunii și a stelelor ca lumină noaptea, care stârnește marea de își mugesc valurile— Tatăl oștirilor cerești este numele lui:

³⁶„Dacă vreodată s-ar depărta dinaintea mea această rânduială statornică, zice Tatăl nostru, atunci și copiii lui Israel ar înceta să mai fie un neam înaintea mea pe vecie.” ³⁷Așa vorbește Tatăl nostru: Dacă cerurile de sus ar putea fi măsurate și temeliile pământului de jos ar putea fi cercetate, atunci i-aș lepăda pe toți copiii lui Israel pentru tot ce au făcut, zice Tatăl nostru.

³⁸„Iată, vin zile, zice Tatăl nostru, când cetatea va fi rezidită pentru mine, de la Turnul lui Hananeel până la Poarta Unghiului. ³⁹Funia de măsurat se va întinde mai departe, drept spre dealul Gareb, apoi se va întoarce spre Goa. ⁴⁰Toată valea trupurilor moarte și a cenușii, și toate ogoarele până la pârâul Chedron, până la colțul Porții Cailor spre răsărit, vor fi sfinte pentru Tatăl nostru—niciodată nu vor mai fi smulse sau dărâmate.”