Ieremia 20

20 ¹Pașhur, fiul lui Imer, preot și căpetenie în casa Tatălui nostru, l-a auzit pe Ieremia profețind aceste lucruri. ²Pașhur l-a lovit pe profetul Ieremia și l-a pus în butuci la Poarta de sus a lui Beniamin, în casa Tatălui nostru. ³A doua zi, Pașhur l-a eliberat pe Ieremia din butuci. Ieremia a zis: „Tatăl nostru nu te-a numit Pașhur, ci Magor-Misabib — Groază de jur împrejur. ^a a v3 Magor-Misabib înseamnă „groază de jur împrejur" — noul nume dă glas spaimei pe care propriile alegeri ale lui Pașhur o vor aduce asupra lui.

⁴Așa vorbește Tatăl nostru: «Te voi face o groază pentru tine însuți și pentru prietenii tăi. Vor cădea de sabia dușmanilor lor înaintea ochilor tăi. Voi da tot Iuda în mâna împăratului Babilonului; el îi va duce în robie la Babilon și îi va lovi cu sabia. ⁵Voi da bogăția acestei cetăți, avuțiile și lucrurile ei de preț, și comorile împăraților lui Iuda în mâna dușmanilor lor, care le vor jefui, le vor lua și le vor duce la Babilon. ⁶Tu, Pașhur, și toți cei din casa ta veți merge în robie; vei ajunge la Babilon și acolo vei muri și vei fi îngropat — tu și toți prietenii tăi cărora le-ai profețit minciuni.»”

Ieremia strigă către Tatăl său

⁷M-ai amăgit, Tatăl meu, și am fost amăgit; m-ai biruit și ai învins. Am ajuns de râs toată ziua; toți își bat joc de mine. ⁸Ori de câte ori vorbesc, strig, strigând: „Silnicie și prăpăd!” Căci cuvântul Tatălui nostru mi-a adus batjocură și dispreț toată ziua. ⁹Dar dacă zic: „Nu-l voi mai pomeni și nu voi mai vorbi în numele lui”, atunci este în inima mea ceva ca un foc arzător, închis în oasele mele. M-am ostenit ținându-l în mine și nu mai pot. ¹⁰Căci aud șoaptele multora: „Groază de jur împrejur! Pârâți-l! Să-l pârâm!” Toți prietenii mei de încredere pândesc căderea mea: „Poate că se va lăsa amăgit, și atunci îl vom birui și ne vom răzbuna pe el.” ¹¹Dar Tatăl nostru este cu mine ca un războinic înfricoșător; de aceea prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui. Vor fi acoperiți de rușine, căci n-au izbândit; necinstea lor veșnică nu va fi uitată niciodată. ¹²Tată al oștirilor cerului, tu care încerci pe cel neprihănit și vezi inima și mintea, dă-mi să văd dreptatea ta împotriva lor, căci ție ți-am încredințat pricina mea. ¹³Cântați Tatălui nostru! Lăudați-L pe Tatăl nostru! Căci a scăpat viața celui nevoiaș din mâna celor răi. ¹⁴Ziua în care m-am născut să fie blestemată! Ziua în care mama m-a născut să nu fie binecuvântată niciodată. ¹⁵Omul care i-a adus tatălui meu vestea: „S-a născut un fiu pentru tine!” să fie blestemat — făcându-l foarte bucuros. ¹⁶Omul acela să fie ca cetățile pe care Tatăl nostru le-a nimicit fără milă. Să audă un strigăt dimineața și strigăt de luptă la amiază, ¹⁷pentru că nu m-a omorât în pântece, ca mama mea să-mi fi fost mormânt, iar pântecele ei locul meu de odihnă pentru totdeauna. ¹⁸De ce am mai ieșit din pântece ca să văd necaz și durere și să-mi sfârșesc zilele în rușine?