Ieremia 21

21 ¹Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Tatălui nostru, când împăratul Zedechia i-a trimis pe Pașhur, fiul lui Malchia, și pe Țefania, preotul, fiul lui Maaseia: ²„Te rugăm, întreabă-L pe Tatăl nostru pentru noi, fiindcă Nebucadnețar, împăratul Babilonului, luptă împotriva noastră. Poate că Tatăl nostru va lucra cu noi după toate minunile lui, așa încât vrăjmașul să se retragă de la noi.”

³Atunci Ieremia le-a zis: „Să-i spuneți lui Zedechia aceasta:

⁴Așa vorbește Tatăl lui Israel: «Iată, voi întoarce armele din mâinile voastre, cu care luptați împotriva împăratului Babilonului și a babilonienilor care vă împresoară din afara zidului, și le voi aduna în inima acestei cetăți. ⁵Eu însumi mă voi lupta împotriva voastră cu mână întinsă și cu braț puternic, cu mânie, cu furie și cu urgie mare. ⁶Îi voi lovi pe locuitorii acestei cetăți, deopotrivă oameni și animale; vor muri de o molimă mare. ⁷După aceea, zice Tatăl nostru, îl voi da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii lui și pe oamenii din această cetate care scapă de molimă, de sabie și de foamete în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a vrăjmașilor lor care le caută viața. El îi va lovi cu sabia — fără milă, fără cruțare, fără îndurare.»

⁸Spune-le acestor oameni ce zice Tatăl nostru: Pun înaintea voastră calea vieții și calea morții. ⁹Cine rămâne în această cetate va muri de sabie, de foamete și de molimă; dar cine iese și se predă babilonienilor care o împresoară va trăi și își va păstra viața ca pradă. ¹⁰Îmi îndrept fața împotriva acestei cetăți spre rău, și nu spre bine, zice Tatăl nostru. Ea va fi dată în mâna împăratului Babilonului, care o va arde cu foc.

Cuvântul Tatălui către casa lui David

¹¹Iar casei împărătești a lui Iuda să-i spui: Ascultați cuvântul Tatălui nostru.

¹²Casa lui David, așa vorbește Tatăl nostru: Faceți dreptate în fiecare dimineață și izbăviți-l pe cel jefuit din mâna asupritorului lui, ca nu cumva mânia mea să izbucnească precum focul și să ardă fără să fie cineva care s-o stingă, din pricina faptelor voastre rele. ¹³Iată, sunt împotriva ta, tu care locuiești deasupra văii, tu, stâncă a câmpiei, zice Tatăl nostru — voi care ziceți: „Cine poate coborî împotriva noastră? Cine poate pătrunde în locuințele noastre?” ^a a v13 Ierusalimul se afla pe o creastă înaltă, deasupra văilor din jur, ceea ce le dădea locuitorilor lui o falsă încredere că cetatea era de necucerit. ¹⁴Vă voi pedepsi după cum merită faptele voastre, zice Tatăl nostru. Voi aprinde un foc în pădurea ei, și el va mistui tot ce este în jurul ei.”