Tatăl îi cheamă pe regi la dreptate
Tatăl nostru îl trimite pe Ieremia chiar la palat. Iosia a apărat pe cei săraci și i-a mers bine; fiii lui zidesc cu cedru și cu muncă neplătită. Șalum nu-și va mai vedea niciodată țara, Ioiachim va avea îngroparea unui măgar, iar Conia va fi smuls ca un inel cu sigiliu.
22 1Așa vorbește Tatăl nostru: Coboară la casa regelui lui Iuda și rostește acolo cuvântul acesta
2și spune: Ascultă cuvântul Tatălui nostru, rege al lui Iuda, care șezi pe tronul lui David—tu, slujitorii tăi și poporul tău care intrați pe porțile acestea. 3Așa vorbește Tatăl nostru: Faceți judecată și dreptate; izbăviți pe cel jefuit din mâna asupritorului. Nu nedreptățiți pe străin, pe orfan sau pe văduvă, nu le faceți silnicie și nu vărsați sânge nevinovat în locul acesta. 4Dacă veți face într-adevăr lucrul acesta, atunci pe porțile acestei case vor intra regi care șed pe tronul lui David, călărind în care și pe cai—regele, slujitorii lui și poporul lui. 5Dar dacă nu veți asculta cuvintele acestea, jur pe mine însumi, zice Tatăl nostru, că această casă va ajunge o ruină.
6Așa vorbește Tatăl nostru despre casa regală a lui Iuda: Tu ești pentru mine ca Galaadul, ca vârful Libanului—totuși te voi preface într-un pustiu, în cetăți nelocuite. 7Voi pregăti împotriva ta nimicitori, fiecare cu armele lui; vor tăia cei mai aleși cedri ai tăi și îi vor arunca în foc.
8Multe neamuri vor trece pe lângă cetatea aceasta și se vor întreba unele pe altele: „De ce a făcut Domnul așa acestei cetăți mari?”
9Și vor răspunde: „Pentru că au părăsit legământul Tatălui lor, s-au închinat altor dumnezei și le-au slujit.”
Tatăl vorbește despre Șalum
10Nu plângeți pe cel mort și nu-l jeliți; ci plângeți amarnic pe cel ce pleacă, fiindcă nu se va mai întoarce niciodată să vadă țara în care s-a născut.
11Așa vorbește Tatăl nostru despre Șalum, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, care a domnit în locul tatălui său și a plecat din locul acesta: Nu se va mai întoarce niciodată. 12Ci va muri în locul unde a fost dus rob și nu va mai vedea țara aceasta.
13Vai de cel ce își zidește casa cu nedreptate și odăile de sus cu strâmbătate, care îl pune pe aproapele său să muncească degeaba și nu-i dă plata cuvenită, 14care zice: „Îmi voi zidi o casă mare, cu odăi de sus încăpătoare”, și își taie ferestre largi, o căptușește cu cedru și o vopsește în roșu aprins.
15Ești tu rege fiindcă te întreci în cedri? Tatăl tău a mâncat și a băut, dar a făcut judecată și dreptate, și de aceea i-a mers bine.
16El a apărat pricina celui sărac și nevoiaș, și de aceea i-a mers bine. Nu înseamnă oare aceasta a mă cunoaște? zice Tatăl nostru. 17Dar ochii tăi și inima ta nu stau decât la câștigul tău necinstit, la vărsarea de sânge nevinovat și la săvârșirea asupririi și a silniciei.
18De aceea așa vorbește Tatăl nostru despre Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: Nimeni nu-l va jeli: „Vai, fratele meu!” sau „Vai, sora mea!” Nimeni nu-l va jeli: „Vai, stăpâne!” sau „Vai, măria sa!” 19Va fi îngropat cum se îngroapă un măgar—târât și aruncat afară, dincolo de porțile Ierusalimului. 20Suie-te pe Liban și strigă, înalță-ți glasul în Basan, strigă din Abarim, căci toți iubiții tăi sunt zdrobiți. a a v20 Abarim este un lanț muntos la răsărit de râul Iordan, aproape de câmpiile Moabului. 21Ți-am vorbit în vremurile tale de belșug, dar tu ai zis: „Nu voi asculta.” Așa ai făcut din tinerețea ta— n-ai ascultat de glasul meu. 22„Vântul îi va mâna departe pe toți păstorii tăi, iar iubiții tăi vor merge în robie; atunci vei fi făcut de rușine și umilit din pricina întregii tale răutăți. 23Tu, care locuiești în Liban și îți faci cuib printre cedri, cât vei geme când te vor cuprinde durerile, chinul ca al unei femei care naște!”
24Pe viața mea, zice Tatăl nostru, chiar dacă Conia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, ar fi un inel cu pecete pe mâna mea dreaptă, și de acolo te-aș smulge. 25„Te voi da în mâna celor ce îți caută viața, în mâna celor de care te temi—Nebucadnețar, regele Babilonului, și a babilonienilor. 26Te voi azvârli, pe tine și pe mama ta care te-a născut, într-o altă țară, în care nu v-ați născut, și acolo veți muri. 27Iar în țara în care doresc din tot sufletul să se întoarcă, acolo nu se vor mai întoarce.”
28Este oare omul acesta, Conia, un vas disprețuit și sfărâmat, un vas pe care nimeni nu-l dorește? De ce sunt azvârliți, el și copiii lui, și aruncați într-o țară pe care n-o cunosc? 29Țară, țară, țară, ascultă cuvântul Tatălui nostru!
30Așa vorbește Tatăl nostru: Scrieți-l pe omul acesta ca lipsit de copii, un om care nu va propăși în zilele vieții lui; căci niciunul din urmașii lui nu va propăși, nici nu va ședea pe tronul lui David, nici nu va mai domni în Iuda.