Ieremia 23

23 ¹„Vai de păstorii care nimicesc și risipesc oile pășunii Mele!”, zice Tatăl nostru. ²De aceea, așa vorbește Tatăl nostru al lui Israel despre păstorii care pasc poporul Meu: „Voi ați risipit turma Mea și ați izgonit-o și nu v-ați îngrijit de ea. Acum vă voi cere socoteală pentru răul pe care l-ați făcut, zice Tatăl nostru. ³Apoi voi strânge rămășița turmei Mele din toate țările în care le-am izgonit, le voi aduce înapoi la pășunea lor și vor fi roditoare și se vor înmulți. ⁴Voi ridica peste ele păstori care le vor paște; nu se vor mai teme, nici nu se vor înspăimânta și niciuna nu va lipsi, zice Tatăl nostru. ⁵Iată, vin zile, zice Tatăl nostru, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită; El va împărăți ca împărat și va lucra cu înțelepciune și va face judecată și neprihănire în țară. ⁶În zilele Lui, Iuda va fi mântuit și Israel va locui în siguranță. Și acesta este numele cu care va fi numit: Domnul, neprihănirea noastră.”

⁷„De aceea, iată, vin zile, zice Tatăl nostru, când nu vor mai zice: «Viu este Tatăl tău, care a scos poporul lui Israel din țara Egiptului», ⁸ci: «Viu este Tatăl tău, care a scos și a adus înapoi urmașii casei lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările în care îi izgonise». Atunci vor locui pe pământul lor.”

Tatăl îi demască pe prorocii mincinoși

⁹Despre proroci: Mi se rupe inima în mine, toate oasele îmi tremură. Sunt ca un om beat, ca un om biruit de vin, din pricina Tatălui nostru și a cuvintelor Lui sfinte. ¹⁰Căci țara este plină de preacurvari; din pricina blestemului, țara jelește și pășunile pustiei s-au uscat. Căile lor sunt rele și își folosesc puterea pe nedrept.

¹¹„Atât prorocul, cât și preotul sunt niște nelegiuiți; chiar și în Casa Mea le-am găsit răutatea, zice Tatăl nostru. ¹²De aceea calea lor va ajunge pentru ei ca niște cărări alunecoase în întuneric, în care vor fi împinși și vor cădea; căci voi aduce nenorocirea peste ei în anul pedepsei lor, zice Tatăl nostru. ¹³La prorocii Samariei am văzut un lucru scârbos: proroceau în numele lui Baal și duceau în rătăcire pe poporul Meu, Israel. ¹⁴Dar la prorocii Ierusalimului am văzut ceva îngrozitor: preacurvesc, umblă în minciună și întăresc mâinile făcătorilor de rele, așa că niciunul nu se mai întoarce de la răutatea lui. Toți au ajuns pentru Mine ca Sodoma și locuitorii ei ca Gomora.

¹⁵De aceea, așa vorbește Tatăl oștirilor cerești despre proroci: Iată, îi voi hrăni cu mâncare amară și le voi da să bea apă otrăvită, căci de la prorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată țara.

¹⁶Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Nu ascultați cuvintele prorocilor care vă prorocesc; ei vă umplu de nădejdi deșarte, vă spun vedenii ieșite din mintea lor, nu din gura Mea. ¹⁷Ei spun întruna celor ce disprețuiesc cuvântul Meu: «Veți avea pace!» și oricui umblă cu încăpățânare după pornirile inimii lui îi zic: «Nu va veni nicio nenorocire peste voi!»”

¹⁸Căci cine dintre ei a stat în sfatul Tatălui nostru ca să vadă și să audă cuvântul Lui? Cine a luat aminte la cuvântul Lui și a ascultat? ¹⁹Iată, furtuna Tatălui nostru a izbucnit cu urgie, un vârtej de furtună; se va dezlănțui peste capul celor răi. ²⁰Mânia Tatălui nostru nu se va potoli până nu va împlini pe deplin gândurile inimii Lui. În zilele de pe urmă veți înțelege lucrul acesta limpede.

²¹„Eu nu i-am trimis pe prorocii aceștia, totuși ei au alergat; nu le-am vorbit, totuși ei au prorocit. ²²Dar dacă ar fi stat în sfatul Meu, ar fi vestit cuvintele Mele poporului Meu și l-ar fi întors de la calea lui cea rea și de la răutatea faptelor lui. ²³Sunt Eu oare Tatăl tău numai de aproape, zice Tatăl nostru, și nu și Tatăl tău de departe? ²⁴Se poate ascunde cineva în locuri tainice fără ca Eu să-l văd? zice Tatăl nostru. Oare nu umplu Eu cerurile și pământul? zice Tatăl nostru.”

²⁵„Am auzit ce spun prorocii care prorocesc minciuni în Numele Meu, zicând: «Am visat! Am visat!» ²⁶Până când vor umple minciunile inima prorocilor care prorocesc înșelăciunea inimii lor? ²⁷Ei vor să facă poporul Meu să uite Numele Meu prin visele pe care și le istorisesc unul altuia, așa cum părinții lor au uitat Numele Meu pentru Baal. ²⁸Prorocul care a avut un vis să istorisească visul, dar cel ce are cuvântul Meu să spună cuvântul Meu cu credincioșie! Ce are a face paiul cu grâul? zice Tatăl nostru. ²⁹Nu este oare cuvântul Meu ca focul, zice Tatăl nostru, și ca un ciocan care sfărâmă stânca?”

³⁰„De aceea, iată, sunt împotriva prorocilor, zice Tatăl nostru, care fură cuvintele Mele unul de la altul. ³¹Iată, sunt împotriva prorocilor, zice Tatăl nostru, care își mișcă limbile și zic: «Dumnezeu a grăit.» ³²Iată, sunt împotriva celor ce prorocesc vise mincinoase, zice Tatăl nostru; ei le istorisesc și duc în rătăcire pe poporul Meu cu minciunile și cu lăudăroșenia lor nesăbuită. Eu nu i-am trimis, nici nu le-am poruncit și nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Tatăl nostru.

Voi sunteți povara

³³„Când poporul acesta, un proroc sau un preot te va întreba: «Care este povara Tatălui nostru?», să le spui: «Voi sunteți povara! Vă voi lepăda, zice Tatăl nostru.» ^a a v33 Cuvântul tradus prin „oracol” înseamnă și „povară”. Poporul cere un mesaj; Tatăl nostru răspunde că tocmai necredincioșia lor este povara pe care o va pune jos. ³⁴Pe prorocul, preotul sau omul care va zice: «Povara Tatălui nostru», îl voi pedepsi pe omul acela împreună cu casa lui. ³⁵Așa să ziceți fiecare aproapelui său și fratelui său: «Ce a răspuns Tatăl nostru?» sau «Ce a grăit Tatăl nostru?» ³⁶Dar să nu mai ziceți «povara Tatălui nostru», căci cuvântul fiecăruia va fi povara lui; ați sucit cuvintele Tatălui celui viu al oștirilor cerești. ³⁷Așa să-i zici prorocului: «Ce ți-a răspuns Tatăl nostru?» sau «Ce a grăit Tatăl nostru?» ³⁸Dar dacă ziceți: «Povara Tatălui nostru», atunci așa vorbește Tatăl nostru: Pentru că rostiți cuvintele acestea, «povara Tatălui nostru», deși am trimis la voi să vă spun: «Nu ziceți: povara Tatălui nostru, ³⁹de aceea, iată, vă voi ridica negreșit ca pe o povară și vă voi arunca departe de la fața Mea, pe voi și cetatea pe care v-am dat-o vouă și părinților voștri. ⁴⁰Și voi aduce asupra voastră o ocară veșnică și o rușine necurmată, care nu se va uita niciodată.»”