Faptele apostolilor 13

13 ¹În biserica din Antiohia erau profeți și învățători: Barnaba, Simeon zis Niger, Luciu din Cirena, Manaen (un tovarăș de-o viață al lui Irod tetrarhul) și Saul.

²Pe când se închinau Domnului nostru Isus și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”

³Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au trimis.

Cuvântul Tatălui ajunge în Cipru

⁴Trimiși de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia, apoi au plecat pe mare spre Cipru. ⁵Când au ajuns în Salamina, au vestit cuvântul Tatălui nostru în sinagogile iudeilor. Îl aveau și pe Ioan ca ajutor. ⁶După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au găsit un vrăjitor iudeu, un profet mincinos, pe nume Bar-Isus, ⁷care era cu proconsulul Sergius Paulus, un om inteligent. Acesta i-a chemat pe Barnaba și pe Saul, dorind să audă cuvântul Tatălui nostru. ⁸Elima vrăjitorul – căci așa se tâlcuiește numele lui – li s-a împotrivit, încercând să-l abată pe proconsul de la credință. ⁹Dar Saul, care se numea și Pavel, plin de Duhul Sfânt, s-a uitat țintă la el ¹⁰și a zis: „Fiu al diavolului, dușman al oricărei neprihăniri, plin de tot felul de înșelăciune și viclenie, nu vei înceta oare niciodată să sucești căile drepte ale Tatălui nostru? ¹¹Iată acum: mâna Tatălui nostru este peste tine. Vei fi orb și nu vei vedea soarele o vreme.” Îndată au căzut peste el ceață și întuneric; și bâjbâia, căutând pe cineva care să-l ducă de mână.

¹²Când a văzut ce se întâmplase, proconsulul a crezut, uimit de învățătura Domnului nostru Isus.

Istoria Tatălui, vestită în Antiohia

¹³Pavel și însoțitorii lui au plecat pe mare din Pafos la Perga, în Pamfilia, dar Ioan i-a părăsit și s-a întors la Ierusalim. ¹⁴Din Perga au mers mai departe la Antiohia Pisidiei. În ziua Sabatului au intrat în sinagogă și s-au așezat. ¹⁵După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis să le spună: „Fraților, dacă aveți un cuvânt de îmbărbătare pentru popor, vorbiți.”

¹⁶Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna și a zis: „Bărbați ai lui Israel și voi care vă temeți de Tatăl nostru, ascultați. ¹⁷Tatăl nostru, Tatăl acestui popor Israel, i-a ales pe strămoșii noștri, i-a făcut mari în timpul șederii lor în țara Egiptului și i-a scos de acolo cu braț ridicat. ¹⁸Și, timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie. ¹⁹După ce a nimicit șapte neamuri în Canaan, le-a dat de moștenire țara lor. ²⁰Toate acestea au ținut aproape 450 de ani. Apoi le-a dat judecători până la profetul Samuel. ²¹Atunci au cerut un împărat, și Tatăl nostru le-a dat ca împărat pe Saul, fiul lui Chis, un bărbat din seminția lui Beniamin, timp de patruzeci de ani. ²²După ce l-a înlăturat, l-a ridicat ca împărat pe David, mărturisind despre el: «Am găsit pe David, fiul lui Iese, un om după inima mea, care va face tot ce vreau.» ²³Din urmașii acestui om, Tatăl nostru i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus, așa cum a promis. ²⁴Înainte de venirea lui, Ioan vestise un botez al pocăinței pentru tot poporul lui Israel. ²⁵Pe când își încheia alergarea, Ioan a zis: «Cine credeți că sunt eu? Nu sunt eu acela. Dar iată, după mine vine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălțămintea din picioare.»

²⁶„Fraților, fii ai neamului lui Avraam și cei dintre voi care vă temeți de Tatăl nostru, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri. ²⁷Locuitorii Ierusalimului și conducătorii lor nu l-au recunoscut și nici n-au înțeles cuvintele profeților, care se citesc în fiecare Sabat; dar, osândindu-l, chiar aceste cuvinte le-au împlinit. ²⁸Deși n-au găsit nicio vină de moarte în el, i-au cerut lui Pilat să-l omoare. ²⁹După ce au împlinit tot ce era scris despre el, l-au dat jos de pe lemn și l-au pus într-un mormânt. ³⁰Dar Tatăl nostru l-a înviat din morți, ³¹și, timp de multe zile, s-a arătat celor care se suiseră împreună cu el din Galileea la Ierusalim și care sunt acum martorii lui înaintea poporului. ³²Și noi vă aducem vestea bună că ceea ce Tatăl nostru le-a promis strămoșilor noștri

³³a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-l pe Isus, așa cum este scris și în Psalmul al doilea: «Tu ești Fiul meu, astăzi te-am născut.»

³⁴Iar despre faptul că l-a înviat din morți, ca să nu se mai întoarcă în putrezire, a spus așa: «Vă voi da binecuvântările sfinte și sigure făgăduite lui David.» ³⁵De aceea zice și în alt psalm: «Nu vei îngădui ca Sfântul tău să vadă putrezirea.» ³⁶Căci David, după ce a slujit în neamul său planului Tatălui nostru, a adormit, a fost adăugat lângă strămoșii lui și a văzut putrezirea, ³⁷dar cel pe care Tatăl nostru l-a înviat n-a văzut putrezirea. ³⁸Să știți dar aceasta, fraților: prin acest om vi se vestește iertarea păcatelor, ³⁹și, prin el, oricine crede este eliberat de tot ceea ce legea lui Moise n-a putut să vă elibereze. ⁴⁰Luați seama dar să nu vi se întâmple ce este spus în Profeți: ⁴¹«Uitați-vă, batjocoritorilor, mirați-vă și pieriți, căci eu fac o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care nicidecum n-o veți crede, chiar dacă v-ar spune-o cineva.»”

⁴²Când au ieșit Pavel și Barnaba, oamenii i-au rugat să le vorbească din nou despre aceste lucruri în Sabatul următor. ⁴³După ce s-a sfârșit adunarea din sinagogă, mulți iudei și prozeliți evlavioși i-au urmat pe Pavel și pe Barnaba, care au vorbit cu ei și i-au îndemnat să stăruie în harul Tatălui nostru.

⁴⁴În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă cuvântul Domnului nostru Isus. ⁴⁵Când au văzut iudeii mulțimile, s-au umplut de invidie și au contrazis cuvintele lui Pavel, batjocorindu-l.

⁴⁶Pavel și Barnaba au vorbit cu îndrăzneală: „Cuvântul Tatălui nostru trebuia vestit mai întâi vouă. Dar, fiindcă îl respingeți și singuri vă judecați nevrednici de viața veșnică, iată, ne întoarcem spre neamuri.”

⁴⁷Căci așa ne-a poruncit Tatăl nostru: „Te-am făcut o lumină pentru neamuri, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”

⁴⁸Când au auzit neamurile aceasta, s-au bucurat și au slăvit cuvântul Domnului nostru Isus; și toți cei rânduiți pentru viața veșnică au crezut. ⁴⁹Și cuvântul Domnului nostru Isus s-a răspândit prin toată regiunea. ⁵⁰Dar iudeii au ațâțat femeile evlavioase și de seamă și pe fruntașii cetății, au stârnit o prigoană împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i-au izgonit din ținutul lor. ⁵¹Atunci ei și-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și s-au dus la Iconia. ⁵²Iar ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.