Faptele apostolilor 12

12 ¹Cam în vremea aceea, regele Irod a pus mâinile pe unii din biserică, cu gândul să le facă rău. ²L-a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. ³Văzând că lucrul acesta le place iudeilor, Irod a mers mai departe și l-a prins și pe Petru, în zilele Azimelor. ⁴L-a arestat, l-a aruncat în temniță și l-a dat în paza a patru grupe de câte patru soldați, cu gândul să îl scoată înaintea poporului după Paște.

⁵Petru era ținut în temniță, dar biserica se ruga stăruitor Tatălui nostru pentru el. ⁶În noaptea aceea, înainte ca Irod să îl scoată, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar străjerii dinaintea ușii păzeau temnița. ⁷Deodată, un înger al Tatălui nostru a stat lângă el și o lumină a umplut celula. L-a lovit pe Petru în coastă, l-a trezit și i-a zis: „Scoală-te repede!” Și lanțurile i-au căzut de la mâini. ⁸Îngerul i-a zis: „Îmbracă-te și încalță-ți sandalele!” Petru a făcut așa. Apoi i-a zis: „Înfășoară-ți mantaua pe tine și urmează-mă!” ⁹Așa că Petru a ieșit și l-a urmat, fără să știe că ceea ce făcea îngerul era adevărat — i se părea că are o vedenie. ¹⁰Au trecut de prima și de a doua strajă și au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate; ea li s-a deschis singură. Au ieșit, au mers pe o stradă și, deodată, îngerul l-a lăsat.

¹¹Atunci Petru și-a venit în fire și a zis: „Acum știu cu adevărat că Tatăl nostru l-a trimis pe îngerul său și m-a scăpat din mâna lui Irod și din tot ce aștepta poporul iudeu.” ¹²Dându-și seama de aceasta, s-a dus la casa Mariei, mama lui Ioan, zis și Marcu, unde erau adunați mulți care se rugau. ¹³Când Petru a bătut la ușa de la poartă, o slujnică pe nume Roda a venit să răspundă. ¹⁴Recunoscând glasul lui Petru, de bucurie n-a mai deschis poarta, ci a alergat înăuntru și a vestit că Petru stătea la poartă.

¹⁵„Ți-ai ieșit din minți”, i-au zis ei. Dar ea stăruia că este adevărat. Atunci ei au zis: „Este îngerul lui.” ¹⁶Dar Petru bătea mai departe, și când au deschis ușa și l-au văzut, au rămas uimiți. ¹⁷Făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Tatăl nostru din temniță. „Spuneți-le acestea lui Iacov și fraților și surorilor”, a zis el, apoi a plecat în alt loc.

¹⁸Când s-a făcut ziuă, a fost o tulburare nu mică printre soldați cu privire la ce se întâmplase cu Petru. ¹⁹Irod, după ce l-a căutat și nu l-a găsit, i-a cercetat pe străjeri și a poruncit să fie dați morții. Apoi a coborât din Iudeea la Cezareea și a rămas acolo.

Tatăl nostru îl lovește pe Irod

²⁰Irod era mâniat pe cei din Tir și Sidon. Aceștia au venit împreună la el și, după ce l-au câștigat de partea lor pe Blastus, cămărașul regelui, au cerut pace, fiindcă țara lor se hrănea din țara regelui. ²¹În ziua hotărâtă, Irod s-a îmbrăcat în haine regești, s-a așezat pe tron și le-a ținut o cuvântare. ²²Iar mulțimea striga: „Acesta este glasul unui zeu, nu al unui om!” ²³Îndată, un înger al Tatălui nostru l-a lovit, pentru că nu dăduse slava Tatălui nostru, și a fost mâncat de viermi și a murit.

²⁴Dar cuvântul Tatălui nostru creștea și se răspândea mereu. ²⁵Barnaba și Saul s-au întors din Ierusalim, după ce și-au împlinit slujba, luându-l cu ei pe Ioan, zis și Marcu.