Faptele apostolilor 11

11 ¹Apostolii și frații din Iudeea au auzit că și neamurile primiseră Cuvântul Tatălui nostru. ²Așa că, atunci când Petru s-a suit la Ierusalim, cei din partida circumciziei l-au criticat, ³zicând: „Ai intrat la niște oameni netăiați împrejur și ai mâncat cu ei.”

⁴Dar Petru le-a explicat totul pe rând: ⁵Pe când mă rugam în cetatea Iope, am căzut în extaz și am avut o vedenie: un obiect ca o pânză mare, coborât din cer de cele patru colțuri ale lui, a ajuns până la mine. ⁶Uitându-mă cu atenție la el, am văzut dobitoace cu patru picioare, fiare sălbatice, târâtoare și păsări.

⁷Și am auzit un glas care îmi zicea: „Scoală-te, Petre, taie și mănâncă!”

⁸Dar am zis: „Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat nu mi-a intrat vreodată în gură.”

⁹Dar glasul a răspuns a doua oară din cer: „Ce a curățit Tatăl nostru, tu să nu numești spurcat.” ¹⁰Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori, și totul a fost ridicat din nou în cer. ¹¹Chiar atunci, trei bărbați, trimiși la mine din Cezareea, au sosit la casa în care stăteam. ¹²Duhul mi-a spus să merg cu ei fără să fac vreo deosebire. Acești șase frați au mers și ei cu mine și am intrat în casa omului.

¹³El ne-a istorisit cum văzuse îngerul stând în casa lui și zicând: „Trimite la Iope și adu-l pe Simon, zis Petru; ¹⁴el îți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta.” ¹⁵Când am început să vorbesc, Duhul Sfânt a coborât peste ei, așa cum coborâse și peste noi la început.

¹⁶Atunci mi-am adus aminte de ce spusese Domnul nostru Isus: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.” ¹⁷Dacă Tatăl nostru le-a dat același dar pe care ni l-a dat nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu ca să-i stau în cale Tatălui nostru?

¹⁸Când au auzit acestea, s-au liniștit și L-au slăvit pe Tatăl nostru, zicând: „Așadar, Tatăl nostru le-a dat și neamurilor pocăința care duce la viață.”

Familia Tatălui nostru crește în Antiohia

¹⁹Cei risipiți de prigoana stârnită din pricina lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia, vestind cuvântul doar iudeilor. ²⁰Dar unii dintre ei — bărbați din Cipru și din Cirene — au ajuns în Antiohia și au vorbit și eleniștilor, vestindu-le Vestea Bună despre Domnul Isus. ^a a v20 Eleniști: oameni vorbitori de limba greacă, probabil dintre neamuri în acest context. ²¹Mâna Domnului nostru Isus era cu ei, și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul. ²²Biserica din Ierusalim a auzit despre aceasta și l-a trimis pe Barnaba la Antiohia. ²³Când a ajuns și a văzut harul Tatălui nostru, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să rămână alipiți de Domnul cu inima hotărâtă. ²⁴Căci era un om bun, plin de Duhul Sfânt și de credință. Și o mare mulțime de oameni s-a adăugat la Domnul.

²⁵Apoi Barnaba s-a dus la Tars ca să-l caute pe Saul; ²⁶și, după ce l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Timp de un an întreg s-au adunat cu biserica și au învățat o mare mulțime; și în Antiohia, pentru prima dată, ucenicii au fost numiți creștini. ^b b v26 Numele de creștini înseamnă „cei care sunt ai lui Hristos” — prima dată când cei ce Îl urmau pe Isus au fost numiți după numele Lui.

²⁷În zilele acelea, s-au coborât niște profeți de la Ierusalim la Antiohia. ²⁸Unul dintre ei, numit Agab, s-a sculat și a prorocit prin Duhul că va fi o mare foamete peste toată lumea — ceea ce s-a și întâmplat în zilele lui Claudiu. ²⁹Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraților care locuiau în Iudeea. ³⁰Lucru pe care l-au și făcut, trimițându-l bătrânilor prin Barnaba și Saul.