Faptele apostolilor 10

10 ¹Era în Cezareea un om pe nume Corneliu, un sutaș din cohorta numită Italica. ²Era un om evlavios, care se temea de Tatăl nostru împreună cu toată casa lui, dădea multe daruri poporului și se ruga neîncetat Tatălui nostru. ³Pe la ora trei după-amiaza a văzut limpede, într-o vedenie, un înger al Tatălui nostru care a venit la el și i-a zis: „Corneliu.” ^a a v3 Ceasul al nouălea era pe la ora trei după-amiaza — unul dintre ceasurile rânduite ale rugăciunii iudeilor.

⁴Privindu-l țintă, îngrozit, a zis: „Ce este, domnule?” Îngerul i-a răspuns: „Rugăciunile tale și darurile tale pentru cei săraci s-au suit ca o aducere-aminte înaintea Tatălui nostru.”

⁵Acum trimite niște oameni la Iope și adu-l pe un om pe nume Simon, care este numit Petru. ⁶El găzduiește la un tăbăcar pe nume Simon, a cărui casă este lângă mare.

⁷Când a plecat îngerul care îi vorbise, Corneliu a chemat doi dintre slujitorii casei sale și un soldat evlavios dintre cei care îl însoțeau de obicei ⁸și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

Tatăl deschide inima lui Petru

⁹A doua zi, pe când călătoreau ei și se apropiau de cetate, Petru s-a urcat pe acoperiș ca să se roage, pe la amiază. ¹⁰I s-a făcut foame și voia să mănânce, dar, pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească ¹¹și a văzut cerul deschis și ceva ca o pânză mare care se cobora, lăsată în jos de cele patru colțuri ale ei până la pământ. ¹²În ea se aflau tot felul de animale cu patru picioare, târâtoare ale pământului și păsări ale cerului.

¹³Și un glas i-a vorbit: „Scoală-te, Petru, taie și mănâncă.” ^b b v13 Glasul este Isus cel înviat — în v.15 același glas vorbește despre ceea ce a curățit „Tatăl nostru”, numindu-l pe Tatăl ca fiind distinct de el însuși.

¹⁴Dar Petru a zis: „Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.”

¹⁵Glasul i-a vorbit din nou, a doua oară: „Ce am curățit Eu, tu să nu numești spurcat.”

¹⁶Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori, și îndată pânza a fost ridicată la cer.

¹⁷Pe când Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei, iată că oamenii trimiși de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă ¹⁸și au strigat să întrebe dacă Simon, numit Petru, găzduia acolo.

¹⁹Pe când se gândea Petru la vedenie, Duhul Sfânt i-a zis: „Te caută trei oameni. ²⁰Scoală-te, coboară și du-te cu ei fără șovăire, căci Eu i-am trimis.”

²¹Petru a coborât la oameni și a zis: „Eu sunt cel pe care îl căutați. Din ce pricină ați venit?”

²²Ei au răspuns: „Corneliu, un sutaș drept, care se teme de Tatăl nostru și despre care întregul neam al iudeilor dă mărturie bună, a fost înștiințat de un înger sfânt să te cheme în casa lui și să asculte ce ai de spus.” ²³Atunci Petru i-a poftit înăuntru și i-a găzduit. A doua zi a pornit cu ei, însoțit de câțiva frați din Iope.

²⁴A doua zi a intrat în Cezareea. Corneliu îi aștepta și își adunase rudele și prietenii apropiați. ²⁵Când a intrat Petru, Corneliu i-a ieșit în întâmpinare și, căzând la picioarele lui, i s-a închinat. ²⁶Dar Petru l-a ridicat, zicând: „Scoală-te! Și eu sunt om.” ²⁷Vorbind cu Corneliu, Petru a intrat și a găsit pe mulți adunați. ²⁸Și le-a zis: „Voi înșivă știți că nu-i este îngăduit unui iudeu să se însoțească ori să intre la cineva dintr-un alt neam. Dar Tatăl nostru mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. ²⁹De aceea, când am fost chemat, am venit fără să mă împotrivesc. Acum vă întreb: din ce pricină ați trimis după mine?”

³⁰Corneliu a zis: „Acum patru zile, chiar la ceasul acesta, pe la ora trei după-amiaza, mă rugam în casa mea și, deodată, un om în haine strălucitoare a stat înaintea mea ³¹și a zis: «Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și darurile tale pentru cei săraci au fost amintite înaintea Tatălui nostru. ³²Trimite dar la Iope și cheamă-l pe Simon, numit Petru. El găzduiește în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare.» ³³De aceea am trimis îndată după tine, și bine ai făcut că ai venit. Acum, iată, noi toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul.”

³⁴Atunci Petru a luat cuvântul și a zis: „În adevăr, văd că Tatăl nostru nu caută la fața oamenilor, ³⁵ci că, în orice neam, oricine se teme de el și lucrează neprihănire este primit de el. ³⁶El a trimis cuvântul său fiilor lui Israel, vestind pacea prin Isus Hristos — el este Domnul tuturor. ^c c v36 Petru îl numește pe Isus „Domnul tuturor” — Fiul cel înviat domnește peste orice neam, de aceea Evanghelia ajunge acum și la neamuri. ³⁷Voi înșivă știți ce s-a întâmplat în toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan: ³⁸cum Tatăl nostru l-a uns pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt și cu putere, cum el umbla din loc în loc, făcând bine și vindecând pe toți cei apăsați de diavol, căci Tatăl nostru era cu el. ^d d v38 Aici toate cele trei Persoane apar împreună: Tatăl nostru îl unge pe Isus, Fiul, cu Duhul Sfânt și cu putere. ³⁹Iar noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut el în țara iudeilor și în Ierusalim. Pe el l-au omorât, atârnându-l pe lemn, ⁴⁰dar Tatăl nostru l-a înviat a treia zi și a îngăduit să se arate, ⁴¹nu la tot poporul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Tatăl nostru, noi, care am mâncat și am băut cu el după ce a înviat din morți. ⁴²El ne-a poruncit să propovăduim poporului și să mărturisim că Tatăl nostru l-a rânduit să fie judecătorul celor vii și al celor morți. ⁴³Despre el mărturisesc toți prorocii, că oricine crede în el capătă iertarea păcatelor prin Numele lui.”

⁴⁴Pe când rostea Petru încă aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toți cei ce ascultau cuvântul. ⁴⁵Și toți credincioșii tăiați împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiți că darul Duhului Sfânt s-a revărsat și peste neamuri. ⁴⁶Căci îi auzeau vorbind în limbi și slăvindu-l pe Tatăl nostru. Atunci Petru a zis:

⁴⁷„Poate opri cineva apa, ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” ⁴⁸Și a poruncit să fie botezați în Numele lui Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile.