Faptele apostolilor 9

9 ¹Dar Saul, suflând încă amenințări și ucidere împotriva ucenicilor Domnului, s-a dus la marele preot ²și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, pentru ca, dacă ar fi găsit pe unii din Calea aceasta, fie bărbați, fie femei, să-i poată aduce legați la Ierusalim. ^a a v2 „Calea” a fost cel mai vechi nume al celor care Îl urmau pe Isus, înainte de a fi numiți creștini. ³Pe drum, când se apropia de Damasc, deodată a strălucit în jurul lui o lumină din cer.

⁴A căzut la pământ și a auzit un glas care îi zicea: „Saul, Saul, de ce Mă prigonești?”

⁵El a zis: „Cine ești Tu, Doamne?” Iar El a zis: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești.

⁶Dar ridică-te și intră în cetate, și ți se va spune ce trebuie să faci.”

⁷Oamenii care călătoreau cu el au rămas muți, auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni. ⁸Saul s-a sculat de la pământ, dar, cu ochii deschiși, nu vedea nimic; l-au luat de mână și l-au dus în Damasc. ⁹Trei zile a fost orb și nici n-a mâncat, nici n-a băut.

¹⁰În Damasc era un ucenic pe nume Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania.” El a răspuns: „Iată-mă, Doamne.”

¹¹Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe strada numită Dreaptă și caută în casa lui Iuda un om din Tars pe nume Saul — iată că se roagă ¹²și a văzut într-o vedenie un om pe nume Anania intrând și punându-și mâinile peste el, ca să-și recapete vederea.”

¹³Anania a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulți despre omul acesta, câte rele le-a făcut sfinților Tăi în Ierusalim. ¹⁴Și aici are putere de la preoții cei mai de seamă să-i lege pe toți cei ce cheamă Numele Tău.”

¹⁵Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci omul acesta este un vas al Meu ales, ca să poarte Numele Meu înaintea neamurilor, a împăraților și a fiilor lui Israel. ¹⁶Căci îi voi arăta cât trebuie să sufere pentru Numele Meu.”

¹⁷Anania a plecat și a intrat în casă. Și-a pus mâinile peste Saul și a zis: „Frate Saul, Domnul Isus — care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai — m-a trimis ca să-ți recapeți vederea și să fii umplut de Duhul Sfânt.” ¹⁸Îndată au căzut de pe ochii lui un fel de solzi și și-a recăpătat vederea. S-a sculat și a fost botezat, ¹⁹iar după ce a mâncat, și-a recăpătat puterile. A rămas câteva zile cu ucenicii din Damasc ²⁰și îndată a început să-L propovăduiască pe Isus în sinagogi, că El este Fiul Tatălui nostru. ²¹Toți cei care îl auzeau rămâneau uimiți și ziceau: „Nu este acesta omul care făcea atâta prăpăd în Ierusalim printre cei ce cheamă Numele acesta? Și n-a venit el aici tocmai pentru aceasta: să-i ducă legați înaintea preoților celor mai de seamă?”

²²Dar Saul se întărea tot mai mult și îi uluia pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că acesta este Hristosul.

²³După ce au trecut multe zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare, ²⁴dar Saul a aflat de uneltirea lor. Ei păzeau porțile zi și noapte ca să-l omoare, ²⁵dar ucenicii lui l-au luat noaptea și l-au coborât peste zid, într-un coș.

²⁶Când a ajuns la Ierusalim, a căutat să se alăture ucenicilor, dar toți se temeau de el, necrezând că este ucenic. ²⁷Dar Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli și le-a istorisit cum, pe drum, Saul Îl văzuse pe Domnul, care îi vorbise, și cum, în Damasc, propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. ²⁸Așa că stătea cu ei și umbla slobod prin Ierusalim, propovăduind cu îndrăzneală în Numele Domnului. ²⁹Vorbea și discuta cu eleniștii, dar ei căutau să-l omoare. ^b b v29 Eleniști: iudei vorbitori de greacă, care își însușiseră limba și cultura greacă. ³⁰Când au aflat frații lucrul acesta, l-au dus la Cezareea și l-au trimis la Tars.

Fiul îl vindecă pe Enea prin Petru

³¹Astfel, Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea și Samaria și se întărea; umblând în frica de Domnul și mângâiată de Duhul Sfânt, creștea la număr.

³²Pe când Petru umbla pretutindeni, s-a coborât și la sfinții care locuiau în Lida. ³³Acolo a găsit un om pe nume Enea, care zăcea în pat de opt ani, fiind paralizat. ³⁴Petru i-a zis: „Enea, Isus Hristos te vindecă. Scoală-te și fă-ți patul.” Și îndată s-a sculat. ³⁵Toți locuitorii din Lida și din Saron l-au văzut și s-au întors la Domnul.

³⁶În Iope era o ucenică pe nume Tabita, care înseamnă Dorca. Ea era plină de fapte bune și de ajutoare pe care le dădea săracilor. ^c c v36 Atât Tabita (în aramaică), cât și Dorca (în greacă) înseamnă „gazelă”. ³⁷În zilele acelea s-a îmbolnăvit și a murit; după ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus. ³⁸Fiindcă Lida era aproape de Iope, ucenicii, auzind că Petru este acolo, au trimis la el doi oameni, rugându-l: „Nu pregeta să vii până la noi.” ³⁹Petru s-a sculat și a plecat cu ei. Când a ajuns, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând și i-au arătat cămășile și hainele pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. ⁴⁰Petru i-a scos pe toți afară, a îngenuncheat și s-a rugat. Apoi, întorcându-se spre trup, a zis: „Tabita, scoală-te.” Ea a deschis ochii și, când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat în capul oaselor. ⁴¹El i-a dat mâna și a ridicat-o. Apoi i-a chemat pe sfinți și pe văduve și le-a înfățișat-o vie. ⁴²Lucrul acesta s-a aflat în toată cetatea Iope și mulți au crezut în Domnul. ⁴³Petru a rămas multe zile în Iope, la un om pe nume Simon, un tăbăcar.