Faptele apostolilor 8

8 ¹Saul a încuviințat uciderea lui Ștefan. În ziua aceea a izbucnit o mare prigoană împotriva bisericii din Ierusalim, și toți, în afară de apostoli, s-au împrăștiat prin ținuturile Iudeii și ale Samariei. ²Niște oameni evlavioși l-au îngropat pe Ștefan și l-au jelit cu glas tare. ³Dar Saul prăpădea biserica; intra din casă în casă, îi târa afară pe bărbați și pe femei și îi arunca în temniță.

Filip vestește în Samaria

⁴Așa că cei împrăștiați mergeau pretutindeni, vestind vestea bună a Cuvântului. ⁵Filip s-a coborât în cetatea Samariei și le-a vestit pe Hristos. ⁶Mulțimile luau aminte într-un gând la cele spuse de Filip, când auzeau și vedeau semnele pe care le făcea. ⁷Căci duhurile necurate ieșeau din mulți care erau stăpâniți de ele, strigând cu glas tare, și mulți paralizați și ologi au fost vindecați. ⁸Și a fost mare bucurie în cetatea aceea.

⁹Un om pe nume Simon făcea de mai înainte vrăjitorii în cetatea aceea, uimind poporul Samariei și dându-se drept cineva mare. ¹⁰Toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, îl ascultau și ziceau: „Acest om este puterea lui Dumnezeu, cea numită Mare.” ¹¹Îl ascultau cu luare-aminte pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. ¹²Dar când au crezut vestea bună pe care o vestea Filip despre Împărăția Tatălui nostru și despre Numele lui Isus Hristos, au fost botezați și bărbați, și femei. ¹³Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, a rămas mereu lângă Filip, uimit de semnele și de minunile mari pe care le vedea.

¹⁴Când au auzit apostolii din Ierusalim că Samaria a primit Cuvântul Tatălui nostru, i-au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. ¹⁵Aceștia au venit și s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt; ¹⁶căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în Numele Domnului Isus. ¹⁷Atunci și-au pus mâinile peste ei, și ei au primit Duhul Sfânt. ¹⁸Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani ¹⁹și a zis: „Dați-mi și mie această putere, pentru ca oricui îi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.” ²⁰Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, fiindcă ai crezut că darul Tatălui nostru se poate cumpăra cu bani! ²¹Tu n-ai nici parte, nici sorț în lucrul acesta, căci inima ta nu este dreaptă înaintea Tatălui nostru. ²²Pocăiește-te dar de această răutate și roagă-te Tatălui nostru ca, dacă este cu putință, să-ți fie iertat gândul inimii tale. ²³Căci te văd otrăvit de amărăciune și robit de răutate.”

²⁴Simon a răspuns: „Rugați-vă voi lui Dumnezeu pentru mine, ca să nu vină peste mine nimic din ce ați spus.”

²⁵După ce au mărturisit și au vestit Cuvântul Domnului Isus, ei s-au întors la Ierusalim și vesteau vestea bună în multe sate ale samaritenilor.

Filip și famenul etiopian

²⁶Apoi un înger al Tatălui nostru i-a zis lui Filip: „Scoală-te și du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza” — un drum pustiu. ²⁷El s-a sculat și a plecat. Și iată că un famen etiopian, un dregător de la curtea Candachiei, împărăteasa etiopienilor, care era mai-mare peste toată visteria ei, venise la Ierusalim să se închine ^a a v27 Candachia nu era un nume personal, ci titlul regal al reginei-mame din împărăția lui Cuș, la sud de Egipt. ²⁸și se întorcea, șezând în carul lui și citind din prorocul Isaia.

²⁹Duhul Sfânt i-a zis lui Filip: „Du-te și ajunge carul acela.”

³⁰Filip a alergat și l-a auzit citind din prorocul Isaia. Atunci l-a întrebat: „Înțelegi tu ce citești?”

³¹El a răspuns: „Cum aș putea, dacă nu mă călăuzește cineva?” Și l-a rugat pe Filip să se urce și să șadă cu el. ³²Locul din Scriptură pe care îl citea era acesta: „Ca o oaie a fost dus la tăiere și, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu și-a deschis gura. ³³În smerirea lui, dreptatea i-a fost refuzată. Cine îi va putea spune neamul? Căci viața îi este luată de pe pământ.”

³⁴Famenul i-a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine spune prorocul aceasta? Despre sine sau despre altcineva?”

³⁵Atunci Filip a deschis gura și, pornind de la această Scriptură, i-a vestit vestea bună despre Isus. ³⁶Pe când mergeau pe drum, au ajuns la o apă. Și famenul a zis: „Iată apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?” ^b b v36 Cele mai vechi manuscrise nu au aici un verset 37; copiile mai târzii adaugă: „Filip a zis: «Dacă crezi din toată inima, se poate.» Iar el a răspuns: «Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.»” ³⁸A poruncit să stea carul; au coborât amândoi în apă, Filip și famenul, și Filip l-a botezat.

³⁹Când au ieșit din apă, Duhul Tatălui nostru l-a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut, ci și-a văzut de drum bucurându-se. ⁴⁰Filip s-a pomenit la Azot și, trecând prin toate cetățile, vestea vestea bună, până a ajuns la Cezareea.