Iov 3

3 ¹După aceasta, Iov și-a deschis gura și a blestemat ziua nașterii sale. ²A zis: ³„Să piară ziua în care m-am născut și noaptea care a zis: «S-a zămislit un băiat.» ⁴Ziua aceea—să fie întuneric! Să n-o caute Dumnezeu din înălțime, nici să nu strălucească lumina peste ea. ⁵Să pună stăpânire pe ea întunericul și umbra adâncă; să se așeze un nor peste ea; s-o îngrozească negura zilei. ⁶Noaptea aceea—s-o cuprindă bezna; să nu se bucure printre zilele anului, nici să nu fie numărată printre luni. ⁷Da, stearpă să fie noaptea aceea; niciun strigăt de bucurie să nu răsune în ea. ⁸S-o blesteme cei ce blestemă zilele, cei gata să trezească Leviatanul. ^a a v8 În lumea antică se credea că blestemătorii de meserie aveau putere asupra zilelor prielnice și a celor nefaste. ⁹Să se întunece stelele zorilor ei; să aștepte lumina și să n-o găsească, nici să nu vadă vreodată cele dintâi raze ale dimineții, ¹⁰pentru că n-a închis ușile pântecelui mamei mele, nici n-a ascuns necazul de ochii mei. ¹¹De ce n-am murit la naștere, de ce n-am ieșit din pântece ca să-mi dau duhul? ¹²De ce au fost genunchi să mă primească și sâni la care să sug? ^b b v12 În Orientul Apropiat antic, așezarea unui nou-născut pe genunchii unei rude era un act oficial de primire a copilului. ¹³Căci acum aș fi zăcut în liniște; aș fi dormit și m-aș fi odihnit, ¹⁴împreună cu împărații și sfetnicii pământului care și-au zidit ruine, ¹⁵sau cu domnitorii care aveau aur, care și-au umplut casele cu argint. ¹⁶Sau de ce n-am fost ca un copil născut mort și îngropat, ca pruncii care n-au văzut niciodată lumina? ¹⁷Acolo cei răi încetează să se mai zbuciume și acolo cei osteniți se odihnesc. ¹⁸Împreună, cei robiți se bucură de tihnă; nu mai aud glasul asupritorului. ¹⁹Cel mic și cel mare sunt acolo deopotrivă, iar robul este liber de stăpânul său. ²⁰Pentru ce i se dă lumină celui nenorocit și viață celui cu sufletul amărât, ²¹care așteaptă moartea, dar ea nu vine, și sapă după ea mai mult decât după o comoară ascunsă, ²²care saltă de bucurie și se veselesc când găsesc mormântul? ²³Pentru ce i se dă lumină omului a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit? ²⁴Căci suspinul îmi vine înaintea pâinii și gemetele mi se revarsă ca apa. ²⁵Căci lucrul de care mă temeam a venit peste mine și ceea ce mă înspăimânta m-a ajuns. ²⁶N-am parte de tihnă, nici de liniște, nici de odihnă—ci doar de frământare.”