Pârâșul se întoarce
Pârâșul vine din nou, iar Tatăl nostru îngăduie o a doua lovitură: bube din cap până în picioare. Nevasta lui Iov îi spune să-L blesteme pe Dumnezeu și să moară; el refuză, fără să pretindă că necazul e meritat. Trei prieteni sosesc, își sfâșie hainele și stau în tăcere cu el șapte zile.
2 1Iarăși a venit o zi când membrii curții cerești au venit să se înfățișeze înaintea Tatălui nostru, și pârâșul a venit și el printre ei ca să se înfățișeze înaintea lui.
2Tatăl nostru i-a zis pârâșului: „De unde vii?” Pârâșul i-a răspuns: „De la cutreierarea pământului și de la străbaterea lui în lung și în lat.”
3Tatăl nostru i-a zis pârâșului: „Ai luat seama la robul meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ — un om fără prihană și drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. El încă se ține tare de neprihănirea lui, măcar că tu m-ai ațâțat împotriva lui ca să-l nimicesc fără pricină.”
4Pârâșul a răspuns Tatălui nostru: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viața lui. 5Dar întinde-ți acum mâna și lovește-i osul și carnea, și, cu siguranță, te va blestema în față.”
6Tatăl nostru i-a zis pârâșului: „Bine, iată, este în mâna ta; numai cruță-i viața.”
7Atunci pârâșul a plecat dinaintea Tatălui nostru și l-a lovit pe Iov cu bube dureroase, din tălpile picioarelor până în creștetul capului. 8Iov a luat un ciob ca să se scarpine cu el, în timp ce ședea în cenușă. 9Atunci soția lui i-a zis: „Tot te mai ții tare de neprihănirea ta? Blestemă pe Dumnezeu și mori!” a a v9 Soția lui Iov spune aici „Dumnezeu”, nu „Tată” — registrul distant în care vor rămâne dialogurile cărții până când Iov îl întâlnește în cele din urmă pe Tatăl nostru față în față.
10Dar el i-a zis: „Vorbești ca o femeie nebună. Să primim binele de la Dumnezeu și să nu primim și necazul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit cu buzele lui.
Trei prieteni se apropie
11Când cei trei prieteni ai lui Iov au auzit de toată nenorocirea aceasta care venise peste el, au venit, fiecare de la casa lui — Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naama. S-au înțeles să vină împreună ca să-l compătimească și să-l mângâie. 12Când l-au văzut de departe, nu l-au mai recunoscut. Și-au ridicat glasul și au plâns; fiecare și-a sfâșiat mantaua și au aruncat cu țărână spre cer, peste capetele lor. 13Au șezut cu el pe pământ șapte zile și șapte nopți și nimeni nu i-a spus niciun cuvânt, căci vedeau că suferința lui era foarte mare.
