Isaia 36

36 ¹În al paisprezecelea an al domniei regelui Ezechia, Sanherib, regele Asiriei, a pornit împotriva tuturor cetăților întărite ale lui Iuda și le-a cucerit. ²Regele Asiriei l-a trimis pe Rabșache cu o oaste mare, de la Lachiș la Ierusalim, la regele Ezechia. El s-a oprit lângă canalul de apă al iazului de sus, pe drumul spre Ogorul Nălbitorului. ^a a v2 Rabșache era un titlu militar asirian de rang înalt, echivalent aproximativ cu un comandant de armată sau cu un șef de stat-major. ³Au ieșit la el Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul palatului, Șebna, scribul, și Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul.

⁴Rabșache le-a zis: „Spuneți-i lui Ezechia: Așa vorbește marele rege, regele Asiriei: Ce este încrederea aceasta în care te încrezi?

⁵Zici că ai sfat și putere pentru război — dar acestea sunt doar vorbe. Acum, în cine te încrezi de te-ai răzvrătit împotriva mea? ⁶Iată, te încrezi în toiagul acesta de trestie frântă — Egiptul — care, dacă se sprijină cineva pe el, îi pătrunde în mână și i-o străpunge. Așa este faraonul, regele Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. ⁷Iar dacă îmi spui: «Ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru» — nu este el acela ale cărui înălțimi și altare le-a înlăturat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: «Să vă închinați înaintea altarului acestuia»? ^b b v7 Rabșache cheamă Numele Domnului ca să înșele, nu ca să se închine. FHB păstrează «Domnul», nu «Tatăl nostru», atunci când batjocoritorii păgâni folosesc Numele fără să-L cunoască pe Tatăl pe care Îl numesc. ⁸Așadar, fă o prinsoare cu stăpânul meu, regele Asiriei: îți voi da două mii de cai — dacă vei putea să pui călăreți pe ei. ⁹Cum ai putea atunci să respingi fie și pe un singur căpitan, chiar pe cel mai neînsemnat dintre slujitorii stăpânului meu, când te încrezi în Egipt pentru care de luptă și călăreți? ¹⁰Și acum, oare fără voia Domnului m-am ridicat împotriva țării acesteia ca s-o nimicesc? Domnul mi-a zis: Ridică-te împotriva țării acesteia și nimicește-o!”

¹¹Atunci Eliachim, Șebna și Ioah i-au zis lui Rabșache: „Te rugăm, vorbește slujitorilor tăi în aramaică, fiindcă o înțelegem. Nu ne vorbi în limba iudaică în auzul poporului care este pe zid.” ^c c v11 «Iudaică» înseamnă aici limba ebraică — vorbirea de zi cu zi a poporului lui Iuda.

¹²Rabșache a răspuns: „Oare la stăpânul tău și la tine m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte, și nu la oamenii care stau pe zid, sortiți să-și mănânce, împreună cu voi, propria murdărie și să-și bea propria urină?” ¹³Apoi Rabșache s-a ridicat și a strigat cu glas tare în limba iudaică: „Ascultați cuvintele marelui rege, regele Asiriei! ¹⁴Așa vorbește regele: Nu-l lăsați pe Ezechia să vă înșele, căci el nu vă poate izbăvi. ¹⁵Nu-l lăsați pe Ezechia să vă facă să vă încredeți în Domnul, zicând: «Domnul ne va izbăvi negreșit; cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile regelui Asiriei.» ¹⁶Nu-l ascultați pe Ezechia! Căci așa vorbește regele Asiriei: Faceți pace cu mine și ieșiți la mine. Atunci fiecare va mânca din via lui și din smochinul lui și fiecare va bea apă din fântâna lui, ¹⁷până voi veni să vă iau într-o țară ca țara voastră, o țară cu grâu și vin nou, o țară cu pâine și vii. ¹⁸Nu-l lăsați pe Ezechia să vă amăgească zicând: «Domnul ne va izbăvi.» Oare a izbăvit vreunul dintre dumnezeii neamurilor țara lui din mâna regelui Asiriei? ¹⁹Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? ²⁰Care dintre toți dumnezeii acestor țări și-au izbăvit țara din mâna mea, ca Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?”

²¹Ei au tăcut și nu i-au răspuns niciun cuvânt, căci porunca regelui era: „Nu-i răspundeți.”

²²Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul palatului, Șebna, scribul, și Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i-au adus la cunoștință cuvintele lui Rabșache.