Isaia 37

37 ¹Când a auzit regele Ezechia, și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat cu haine de jale și a intrat în casa Tatălui nostru. ²I-a trimis pe Eliachim, mai-marele palatului, pe Șebna, scribul, și pe preoții cei mai bătrâni, îmbrăcați în sac, la profetul Isaia, fiul lui Amoț. ³I-au spus: „Ezechia zice: Astăzi este o zi de strâmtorare, de mustrare și de ocară. Copiii au ajuns la naștere, dar nu este putere să-i nască. ⁴Poate că Tatăl tău va auzi cuvintele lui Rabșache, pe care stăpânul său, regele Asiriei, l-a trimis să-l batjocorească pe Tatăl cel viu, și va mustra cuvintele pe care le-a auzit. De aceea înalță o rugăciune pentru rămășița rămasă.” ^a a v4 Rabșache este un titlu — comandantul militar suprem al regelui Asiriei — nu un nume de persoană.

⁵Când slujitorii regelui Ezechia au venit la Isaia,

⁶Isaia le-a spus: „Spuneți stăpânului vostru: Tatăl nostru zice: Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit, cu care m-au insultat slujitorii regelui Asiriei. ⁷Iată, voi pune în el un duh, așa încât va auzi o veste, se va întoarce în țara lui, iar acolo îl voi face să cadă prin sabie.”

⁸Rabșache s-a întors și l-a găsit pe regele Asiriei luptând împotriva Libnei, căci auzise că regele plecase din Lachiș. ⁹Regele a auzit despre Tirhaca, regele Cușului: „A ieșit să lupte împotriva ta.” Auzind aceasta, a trimis soli la Ezechia: ¹⁰„Spuneți-i lui Ezechia, regele lui Iuda: Să nu te amăgească Dumnezeul în care te încrezi, zicând: «Ierusalimul nu va cădea în mâna regelui Asiriei.» ¹¹Ai auzit ce au făcut regii Asiriei tuturor țărilor, nimicindu-le cu desăvârșire. Și tu, vei fi oare izbăvit? ¹²I-au izbăvit oare dumnezeii neamurilor pe cei pe care i-au nimicit părinții mei: Gozanul, Haranul, Rețeful și pe fiii Edenului din Telasar? ¹³Unde este regele Hamatului, regele Arpadului, regele Sefarvaimului, al Henei și al Ivei?”

Desfășurată înaintea Tatălui

¹⁴Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor, a citit-o, s-a suit la casa Tatălui nostru și a desfășurat-o înaintea Tatălui nostru. ¹⁵Și Ezechia s-a rugat Tatălui nostru, zicând: ¹⁶„Tată al oștirilor cerești, Tatăl lui Israel, care șezi pe tron deasupra heruvimilor — tu singur ești Tatăl nostru peste toate împărățiile pământului; tu ai făcut cerurile și pământul. ¹⁷Apleacă-te, Tată, și ascultă; deschide-ți ochii, Tată, și vezi; auzi toate cuvintele lui Sanherib, pe care le-a trimis să-l batjocorească pe Tatăl cel viu. ¹⁸Este adevărat, Tată, regii Asiriei au nimicit toate neamurile și țările lor, ¹⁹și au aruncat dumnezeii lor în foc — căci nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor omenești, lemn și piatră; de aceea i-au nimicit. ²⁰Acum, Tată, izbăvește-ne din mâna lui, ca toate împărățiile pământului să știe că tu singur ești Tatăl nostru.”

Tatăl răspunde

²¹Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis să-i spună lui Ezechia: Așa vorbește Tatăl lui Israel: Pentru că te-ai rugat mie despre Sanherib, regele Asiriei,

²²acesta este cuvântul pe care l-a rostit Tatăl nostru împotriva lui: „Te disprețuiește, te batjocorește fecioara, fiica Sionului; în urma ta clatină din cap fiica Ierusalimului. ²³Pe cine ai batjocorit și ai hulit? Împotriva cui ți-ai ridicat glasul și ți-ai înălțat ochii cu trufie? Împotriva Sfântului lui Israel! ²⁴Prin slujitorii tăi l-ai batjocorit pe Tatăl cel Suveran și ai zis: «Cu mulțimea carelor mele m-am suit pe înălțimile munților, în cele mai depărtate colțuri ale Libanului. Am tăiat cedrii lui cei mai înalți, chiparoșii lui cei mai aleși; am ajuns pe culmea lui cea mai îndepărtată, în pădurea lui cea mai deasă. ²⁵Am săpat fântâni și am băut apă; cu talpa piciorului meu am secat toate pâraiele Egiptului.» ²⁶N-ai auzit oare? De demult am făcut aceasta; din vechime am plănuit-o. Acum am adus-o la îndeplinire, ca să prefaci cetățile întărite în mormane de dărâmături. ²⁷Locuitorii lor, lipsiți de putere, au fost înspăimântați și dați de rușine; erau ca plantele de pe câmp, ca iarba fragedă, ca iarba de pe acoperișuri, veștejită înainte de a crește. ²⁸Dar Eu știu când te așezi, când ieși și când intri și când te mânii împotriva mea. ²⁹Pentru că te mânii împotriva mea și îngâmfarea ta a ajuns la urechile mele, voi pune cârligul meu în nasul tău și zăbala mea în gura ta, și te voi întoarce pe drumul pe care ai venit.

³⁰„Acesta îți va fi semnul: anul acesta veți mânca ce crește de la sine, în al doilea an ce răsare din acelea, iar în al treilea an semănați și secerați, sădiți vii și mâncați rodul lor. ³¹Iar rămășița scăpată a casei lui Iuda va prinde iarăși rădăcini în jos și va aduce rod în sus. ³²Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sionului o ceată de scăpați. Râvna Tatălui oștirilor cerești va face aceasta.

³³De aceea, așa vorbește Tatăl nostru despre regele Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta și nu va trage nicio săgeată aici, nu o va întâmpina cu scutul și nu va ridica val de asediu împotriva ei. ³⁴Se va întoarce pe drumul pe care a venit; nu va intra în cetatea aceasta, zice Tatăl nostru. ³⁵Căci voi apăra cetatea aceasta ca s-o izbăvesc, pentru mine însumi și de dragul lui David, slujitorul meu.”

³⁶Atunci îngerul Tatălui nostru a ieșit și a ucis o sută optzeci și cinci de mii în tabăra asirienilor; când oamenii s-au sculat dis-de-dimineață, erau trupuri moarte peste tot. ³⁷Așa că Sanherib, regele Asiriei, și-a ridicat tabăra și a plecat; s-a întors acasă și a rămas la Ninive. ³⁸Pe când se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, fiii lui, Adramelec și Șarețer, l-au lovit cu sabia și au fugit în țara Araratului. Și Esar-Hadon, fiul său, a domnit în locul lui.