Isaia 38

38 ¹În zilele acelea, Ezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Tatăl nostru: Pune-ți casa în rânduială, căci vei muri și nu te vei mai face bine.”

²Atunci Ezechia și-a întors fața spre perete și s-a rugat Tatălui nostru, ³și a zis: „Te rog, Tată, adu-ți aminte cum am umblat cu credincioșie înaintea ta, cu o inimă întreagă, și am făcut ce este bine în ochii tăi.” Și Ezechia a plâns cu amar.

⁴Atunci cuvântul Tatălui nostru a venit la Isaia:

⁵„Du-te și spune-i lui Ezechia: «Așa vorbește Tatăl nostru, Tatăl strămoșului tău David: Ți-am auzit rugăciunea și ți-am văzut lacrimile. Iată, adaug cincisprezece ani la viața ta.» ⁶Te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei; voi apăra cetatea aceasta.

⁷„Acesta este semnul din partea Tatălui nostru că va face ce a făgăduit: ⁸Iată, voi da umbra înapoi cu zece trepte, cât a coborât soarele pe treptele lui Ahaz.” Și soarele a dat înapoi cele zece trepte pe care le coborâse.

⁹O scriere a lui Ezechia, împăratul lui Iuda, după ce a fost bolnav și s-a însănătoșit: ¹⁰Am zis: „În mijlocul zilelor mele trebuie să trec prin porțile Locuinței morților; sunt lipsit de restul anilor mei.” ¹¹Am zis: „Nu-l voi mai vedea pe Tatăl nostru însuși în țara celor vii; nu voi mai privi la om, printre cei ce locuiesc în lumea aceasta trecătoare. ¹²Locuința mea este smulsă și dusă departe de mine ca un cort de păstor. Mi-am strâns viața ca un țesător; el mă taie de la războiul de țesut; de dimineață până seara îmi pui capăt. ¹³Am așteptat în liniște până dimineața, dar ca un leu îmi zdrobește toate oasele; de dimineață până seara îmi pui capăt. ¹⁴Ca un lăstun sau un cocor ciripesc; gem ca un porumbel. Mi se obosesc ochii privind în sus. Stăpâne Tată, sunt strâmtorat; fii chezașul meu de izbăvire!” ¹⁵Ce să mai spun? El mi-a vorbit și tot el a făcut lucrul acesta. Voi umbla smerit în toți anii mei din pricina amărăciunii sufletului meu. ¹⁶Stăpâne Tată, prin astfel de lucruri trăiesc oamenii și în toate acestea stă viața duhului meu. Așa că redă-mi sănătatea și lasă-mă să trăiesc! ¹⁷Într-adevăr, spre binele meu am îndurat atâta amărăciune. În dragostea ta mi-ai ferit viața de groapa pieirii, căci ai aruncat toate păcatele mele înapoia ta. ¹⁸Căci Locuința morților nu te poate lăuda, moartea nu-ți poate cânta lauda. Cei ce se coboară în groapă nu pot nădăjdui în credincioșia ta. ¹⁹Cei vii, cei vii — ei te laudă, cum fac eu astăzi; tatăl face cunoscută copiilor credincioșia ta. ²⁰Tatăl nostru mă va mântui, și vom cânta cântările mele pe instrumente cu coarde în toate zilele vieții noastre, în casa Tatălui nostru.

²¹Isaia zisese: „Să ia o turtă de smochine, s-o pună pe bubă, și se va face bine.” ²²Ezechia întrebase: „Care este semnul că mă voi sui la casa Tatălui nostru?”