Geneza 37

37 ¹Iacov s-a așezat în țara în care tatăl său locuise ca străin, țara Canaanului. ²Aceasta este istoria familiei lui Iacov. Iosif, un tânăr de șaptesprezece ani, păștea turma împreună cu frații săi, fiii Bilhei și ai Zilpei, nevestele tatălui său — și i-a adus tatălui lor o veste rea despre ei. ³Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că i se născuse la bătrânețe, și i-a făcut o haină cu multe culori. ⁴Când frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toți, l-au urât și nu mai puteau să-i vorbească prietenos.

⁵Iosif a visat un vis și l-a spus fraților săi, care l-au urât și mai mult. ⁶El le-a zis: „Ascultați visul pe care l-am avut: ⁷Deodată, legam snopi pe câmp și, deodată, snopul meu s-a ridicat și a stat drept, iar snopii voștri s-au strâns în jur și s-au plecat înaintea lui.”

⁸Frații săi i-au zis: „Chiar vei domni peste noi? Chiar ne vei stăpâni?” Și l-au urât și mai mult pentru visele și cuvintele lui. ⁹A mai visat un vis și l-a spus fraților săi: „Iată, am mai avut un vis — soarele, luna și unsprezece stele se plecau înaintea mea.” ¹⁰Când le-a spus tatălui și fraților săi, tatăl său l-a certat: „Ce vis este acesta pe care l-ai avut? Oare eu, mama ta și frații tăi vom veni într-adevăr să ne plecăm la pământ înaintea ta?” ¹¹Frații săi erau geloși pe el, dar tatăl său a păstrat lucrul acesta în minte.

Trimis la frații săi

¹²Frații săi se duseseră să pască turmele tatălui lor lângă Sihem. ¹³Israel i-a zis lui Iosif: „Nu pasc frații tăi turmele la Sihem? Vino, te voi trimite la ei.” „Iată-mă”, i-a răspuns el.

¹⁴El i-a zis: „Du-te și vezi cum le merge fraților tăi și turmei, și adu-mi veste.” Așa că l-a trimis din valea Hebronului, și Iosif a ajuns la Sihem. ¹⁵Un om l-a găsit rătăcind pe câmp și l-a întrebat: „Ce cauți?”

¹⁶El a răspuns: „Îi caut pe frații mei. Poți să-mi spui unde pasc turmele?”

¹⁷„Au plecat de aici”, a zis omul. „I-am auzit spunând: «Să mergem la Dotan».” Iosif s-a dus după frații săi și i-a găsit la Dotan.

¹⁸Ei l-au văzut de departe și, înainte să ajungă la ei, au uneltit să-l omoare.

¹⁹„Iată că vine visătorul acela!” și-au zis unul altuia. ²⁰„Haideți acum să-l omorâm, să-l aruncăm într-una dintre gropi și să spunem că l-a mâncat o fiară sălbatică. Apoi vom vedea ce se va alege de visele lui.”

²¹Ruben a auzit și a încercat să-l scape din mâinile lor. „Să nu-i luăm viața”, a zis el. ²²Ruben le-a zis: „Nu vărsați sânge — aruncați-l în fântâna aceasta din pustie, dar nu puneți mâna pe el.” Ruben a spus aceasta ca să-l scape pe Iosif din mâinile lor și să-l ducă înapoi la tatăl său. ²³Când Iosif a ajuns la frații săi, i-au smuls haina — haina cu multe culori pe care o purta. ²⁴L-au luat și l-au aruncat în fântână. Fântâna era goală, fără apă în ea.

²⁵S-au așezat să mănânce, și-au ridicat ochii și au văzut o caravană de ismaeliți venind din Galaad, cu cămilele lor încărcate cu mirodenii, balsam și smirnă, pornind spre Egipt. ²⁶Iuda le-a zis fraților săi: „Ce câștigăm dacă îl omorâm pe fratele nostru și îi ascundem sângele? ²⁷Haideți să-l vindem ismaeliților și să nu-i facem noi niciun rău — este fratele nostru, carnea noastră.” Și frații săi au fost de acord. ²⁸Când au trecut niște negustori madianiți, frații săi l-au scos pe Iosif din groapă și l-au vândut ismaeliților cu douăzeci de arginți, iar ismaeliții l-au dus în Egipt.

²⁹Când Ruben s-a întors la fântână și a văzut că Iosif nu mai era acolo, și-a sfâșiat hainele. ³⁰S-a întors la frații săi și a zis: „Băiatul nu mai este! Unde să mă duc acum?”

³¹Atunci ei au luat haina lui Iosif, au tăiat un țap și au înmuiat haina în sânge. ³²Au trimis haina cu multe culori și au adus-o tatălui lor, zicând: „Am găsit-o. Cercetează: este haina fiului tău sau nu?”

³³El a recunoscut-o: „Haina fiului meu — l-a mâncat o fiară primejdioasă! Iosif a fost cu siguranță sfâșiat.” ³⁴Atunci Iacov și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat în haine de jale și l-a jelit pe fiul său multe zile. ³⁵Toți fiii și fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el n-a vrut să fie mângâiat, zicând: „Nu, jelind, mă voi coborî la fiul meu în mormânt.” Și tatăl său l-a plâns. ^a a v35 Șeolul este tărâmul morților — un loc umbrit unde merge toată lumea la moarte, nu ideea de mai târziu din Noul Testament a iadului ca loc de judecată. ³⁶Madianiții l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, un dregător al Faraonului și căpetenie a gărzii.