2 Samuel 1

1 ¹După moartea lui Saul, David s-a întors de la înfrângerea amaleciților și a rămas două zile în Țiclag. ²A treia zi a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu țărână pe cap. Când a ajuns la David, s-a aruncat la pământ și s-a închinat.

³David l-a întrebat: „De unde vii?” „Am scăpat din tabăra lui Israel”, a răspuns el.

⁴„Ce s-a întâmplat?”, a întrebat David. „Spune-mi.” El a zis: „Poporul a fugit din luptă. Mulți au căzut și au murit. Au murit și Saul, și fiul său Ionatan.”

⁵David l-a întrebat pe tânărul care îi aducea vestea: „De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?”

⁶Tânărul a zis: „Mă aflam din întâmplare pe muntele Ghilboa și iată că Saul stătea rezemat în sulița lui, iar carele și călăreții se năpusteau asupra lui. ⁷S-a întors, m-a văzut și m-a strigat. Eu i-am zis: «Iată-mă.» ⁸M-a întrebat: «Cine ești?» Eu i-am spus: «Sunt amalecit.» ⁹Mi-a zis: «Stai deasupra mea și omoară-mă, căci m-a cuprins chinul, dar sunt încă viu.» ¹⁰Așa că am stat deasupra lui și l-am omorât, fiindcă știam că nu va mai trăi după ce căzuse. Apoi am luat cununa de pe capul lui și brățara de pe brațul lui și le-am adus aici, la domnul meu.”

¹¹Atunci David și-a apucat hainele și le-a sfâșiat; la fel au făcut și toți oamenii care erau cu el. ¹²Au jelit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Tatălui nostru și pentru casa lui Israel, pentru că au căzut loviți de sabie.

¹³David l-a întrebat pe tânărul care îi adusese vestea: „De unde ești?” El a zis: „Sunt fiul unui străin, un amalecit.”

¹⁴David a zis: „Cum de nu ți-a fost teamă să-ți ridici mâna ca să-l ucizi pe unsul Tatălui nostru?” ¹⁵David a chemat pe unul dintre tinerii lui și i-a zis: „Du-te și doboară-l!” Acela l-a lovit, și el a murit. ¹⁶David îi spusese: „Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: «L-am ucis pe unsul Tatălui nostru.»”

Cum au căzut vitejii

¹⁷Atunci David a cântat această cântare de jale pentru Saul și pentru fiul său Ionatan ¹⁸și a poruncit ca fiii lui Iuda să fie învățați această cântare de jale, numită «Arcul»; ea este scrisă în Cartea lui Iașar: ^a a v18 Cartea lui Iașar era o veche culegere israelită de poezie eroică, care nu s-a păstrat. ¹⁹„Slava ta, Israele, zace ucisă pe înălțimile tale. Cum au căzut vitejii! ²⁰Nu spuneți aceasta în Gat, nu o vestiți pe străzile Ascalonului, ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor, să se veselească fiicele celor netăiați împrejur. ²¹Munți ai Ghilboei, să nu mai cadă peste voi nici rouă, nici ploaie, nici ogoare care să dea roade de jertfă. Căci acolo a fost pângărit scutul vitejilor, scutul lui Saul, nemaifiind uns cu untdelemn. ^b b v21 Luptătorii își ungeau regulat scuturile de piele ca să le păstreze suple și gata de luptă; un scut neuns era stricat și nefolositor. ²²De la sângele celor uciși, de la carnea vitejilor, arcul lui Ionatan nu s-a dat înapoi, iar sabia lui Saul nu s-a întors nesătulă. ²³Saul și Ionatan, iubiți și prețuiți în viață, în moarte n-au fost despărțiți. Erau mai iuți decât vulturii, mai puternici decât leii. ²⁴Fiice ale lui Israel, plângeți-l pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu și podoabe, care vă împodobea veșmintele cu găteli de aur. ²⁵Cum au căzut vitejii în toiul luptei! Ionatan zace ucis pe înălțimile tale. ²⁶Mă jelesc după tine, fratele meu Ionatan; îmi erai foarte drag. Dragostea ta pentru mine era minunată, întrecând dragostea femeilor. ²⁷Cum au căzut vitejii! Armele de război au pierit.”